aiurita veacului

Riscul de autoplagia este inca departe. Poate sa cazi in manierism. Am citit-o cu interes, parca haina asta iti sta mai bine. Ce nu am inteles: titlul reprezinta numele tau conspirativ?

Liviu Nanu, crede orice iti trece prin cap: nu am de gand sa te influentez! :) Textul acesta are o valoare sentimentala aparte pentru mine, fiind deosebit si prin faptul ca l-am scris la comanda, in vreo 10 - minute cu tot cu alesul pozei l-am publicat deja - pentru cineva care nu credea ca as spune in public, ca sunt aiurita veacului: asa am semnat eu un autograf pe o carte candva, undeva, nu mai fac reclama ! :)

O secundă mai spontană decît alte secunde
îmi zîmbește preț de o fericire și ceva
îmi permit luxul unui marsupiu mai nou
în care să mă lăfăi numai în această
dimineață
în care mă regăsesc și eu arhivată
între alte dimineți aiurite
despre mine oare va scrie cineva?

Mi-a plăcut mult de tot izbucnirea asta spontană
de zîmbet. Cum spuneam, mă regăsesc și eu pe aici.

Anca, aveam sa ma simt pur si simplu flatata, daca nu descopeream zilele astea frcventa ta - emotionanta pentru mine - la capitolul comentarii! De altfel, cred ca am conturat aici o stare in care se poate afla oricine, periodic sau...E starea mea de acum, in care ma vad mult timp inainte, poate pana la sfarsitul sfarsitului...
Gabriela, mi-a placut tonul tau ironic, jucaus etc., mi-a parut mai vesela cafeaua: vedeam un zambet exotic in ceasca :)

nici nu m-am trezit bine ca m-am trezit intre versurile tale, cazute dintr-un buzunar aiurit direct in inima. ultima oara cand am privit tavanul cum cade a fost acum cateva minute cand am descoperit din nou ca apa e mai rece dimineata, si pot inca sa mai raman masca cand ma recunosc in omul ala ratacit in oglinda versurilor celorlalti.
apoi am inchis ochii.

Daca vii la Chisinau si, daca nu ma autodepasesc pana atunci :), s-ar putea sa te alegi si tu cu un autograf \"aiurita veacului\" :)

Imi place cat esti de jucausa cateodata. Aici vad din nou fetita din tine si imi place la nebunie! Ca sa nu mai vorbim de autoironie...

Imi si inchipui cum te asezi mai comod pe secunda aceea. E imensa, undeva la intaltime, iar tu iti balagani picioarele distrata, doar iti permiti luxul:))

aiurito..........

Cu dedicație, de la aiurita veacului.
Așa scrie pe \'Virtualia\' mea, la paginile Silviei. Silvia e și primul autor care apare în volum. Eu sunt prietena aceea virtuală, care o face să râdă cu \'gura cât ușa frigiderului\' atunci când \'trebuie să plângă\' :)). Ea e prietena în care am încredere în poezie.
Pentru că, parafrazând-o pe Florina, cel mai mare divizor comun al nostru este poezia. Și nu oricare, ci www.poezie.ro.

Acest poem al Silviei este antologic. Aș sfătui-o să fie poemul de deschidere pentru viitorul ei volum de versuri. Este o lecție despre cum se scrie poezia:

întorci pagina plictisului
te așezi mai comod pe o secundă
cauți prin arhive o poză cu cineva fericit
închizi ochii
și scrii despre aceasta

Poezia se scrie în nefericire, despre fericire.

Silvia, fii tu însăți, fii aici, fii o parte din suflul vital al sitelui!