Scribii nu m-au iubit,
Femeile nu m-au iubit,
Însă eu
Am existat cu cruzime.
Iată-mă:
Un fagure gol,
Limpedea apă din vin,
Astăzi toți mă vor,
Alături să le stau cu umilința-mi.
Cine va
Nu-i frică, iubire, trădare.
Toamnă. În scoică pătrunde un fir de nisip
Și scoica aceea moare.
Aproape lumină.
Gândul miroase-a gutui,
Nu-și mai încape în țară.
Fetele pe îmbrățișează cu
Spre răsărit, pe malul unui pârâu,
Of, inimă, șade mândra,
Mirosind a colac de grâu,
Mă așteaptă să vin dincotrova.
Cu părul bălai bătut de vânt,
Of, mândră, cum tot întrebi,
De nu m-a auzit
Unii te mai văd,
Unii te mai aud,
Unii îți mai strigă: muiere,
Cresc balene în sud,
Hai să facem avere.
Unii te mai văd.
Alții doar te-au auzit
Cum râdeai,
Gâlgâit, precum sângele
Tu te-ai oprit dedesubtul unei lumini
Și ai făcut un semn.
Forma lui n-a rămas înfiptă în aer,
Doar liniștea și-a întins brațele
Sufocând orice urmă.
Tu te-ai oprit dedesubtul unei pete de
Tremură ochii ca o apă când plouă-
Duce-m-aș să mă duc-
N-ai să mori de rouă.
Se zbat mușcăturile
Să-ți iasă prin piele,
Tremură sânii ca două lichele,
Tremură buzele, uitate, și
Și vino să ne amestecăm ca două comete.
Furându-ne unul altuia din oaze,
Să devenim doi mulatri-
Jumătate flăcări, jumătate raze.
Vino să ne crestăm palmele
În aerul acesta de-l zburăm
Și vino
O, Doamne, mi-a rămas lumina scurtă,
De la un timp și timpul face burtă.
Pădurile, pe rând prăsesc în scânduri,
De așteptare vinul face riduri.
Și vine-o vreme când paingul vieții
Duce cu
Sunt tânăr, haită, cu bărbia mânjită de vâltoarea
Asta.
Și pieptul, cum taie norodul caleașca princiară,
Mi se cutremură orgolios și biruitor.
Deci voi, uitaților,
Să nu râvniți la carnea
În orașul acesta sunt eu
Și iarna care strigă pe străzi
Dormiți, oameni buni,
Dormiți orbi
Ca niște miei tineri.
Nu mai râcâi ușa cu unghiile,
Ce vrei,
Sunt temnicerul tău
De condamnată la
Aștept, încălțările
Mi s-au covrigit la picioare.
Pielea obrazului simte apropiindu-se
Ca o boală, urma de ruj.
Simt în tălpi înfiorarea asfaltului
Când treci pe strada vecină,
Unda parfumului
Cineva știe de mine, de vastitatea
Temerilor mele, cineva mă vede
Printr-o lentilă care mă face drăguț, simpatic.
Veghează ca realitatea să nu-mi treacă de carâmbul cizmei,
Umbra de foc a
Din rana de glonț a tatei
Curgeau nesfârșit șiraguri de cai.
Mie, sânge.
Așteptam să mă schimb în culoare
Și sufletul în cer,
Ochilor mei zilnic să li se dea foc.
Acesta nu-i jocul pe care îl
Zăpada sfâșie toamna
Rece ca un punct, ca o dungă.
Albe, sinucigașe, zilele se aruncă în
Buza cuțitului, prelungă.
Frunze cad, puncte de suspensie,
Vremea copacului mai întinzând.
Mângâietor
Mult timp nu ai venit.
Cald și limpede în toamnă.
Fericiri lichefiate în paharul înalt.
Palma s-a lipit de obrazul tău
Ca o frunză veștedă de geamul luminat.
Avea trup ciudat,
Cu umbră intensă-zidurile caselor sale
Erau livide cât de un stat de om.
Solemn și discret, netezindu-și
Scrumul pe haină,
Prin lumina de fosfor trecea pâlpâind
Cu steagul
Mi-am dăruit o carte.
Văd, iată,
Fericirea în care se locuiește
Dincolo de moarte.
Văd vastul teritoriu
Unde poți fi lovit fără să ai păcate,
Firul albastru, vena,
Prin care tot sângele mi
Numai de tine îmi spun muzele,
Numai pe tine zeii te vor
Să le fii pocal și ambrozie
Numai cu tine am să împart mările
Și flautul minunat cântător,
Pentru tine își înseamnă locul
Cu flăcări
Am spus atunci că viața n-are leac
De inima plutește fără tine.
O ramură căzută,un copac,
Semne punctate-vin să ne îmbine.
Nu știe frunza întreg rostul razei
Când o primește ca pe-o
Timpul este o sticlă cu rom
Pentru răni altfel nevindecabile.
V-o spun pe cuvântul de om
Cu mai multe călcâie vulnerabile.
Am așteptat și eu ca, întru lămurirea acestui mister,
În urma
Ochii tăi lasă pe zăpadă o dungă fierbinte-
Tu treci,
Câinele inimii latră într-o turlă de gheță-
Nu-l auzi,
Tu treci,
Lași în urmă sărutul
Subțire ca o pătură de recrut-
Tu treci,
Duhul
Trece soldatul cu dreptatea.
Priviți-i chipul tânăr-
Toți învingătorii sunt tineri.
El are frumoase cizme.
El are ceva de zeu între două vârste,
Poate siguranța mâinii ce face semnul
Fatal,
Strecurat în copilărie
Cu fete blonde îmi umpleam sânul,
În nopțile lungi
Zămisleam cuvinte ca mamă sau pâine.
Pe cine să învinuiesc acuma
De lucrarea depărtării, de pâcla
Omenește așezată în
