Poezie

Tu, ultima

1 min lectură·9 aprilie 2009

Mediu

Tu te-ai oprit dedesubtul unei lumini

Și ai făcut un semn.

Forma lui n-a rămas înfiptă în aer,

Doar liniștea și-a întins brațele

Sufocând orice urmă.

Tu te-ai oprit dedesubtul unei pete de întuneric

Și ai făcut un semn.

Nu te-a văzut nimeni,

Numai zbaterea mâinii s-a auzit-

Ca bolboroseala unei pietre căzute în apă-

Mâna ta lovindu-se de întuneric.

Tu te-ai oprit deodată,

Aveai o aripă luminoasă,

Aveai o aripă de întuneric,

Și m-ai strigat.

Numele meu semăna cu bolboroseala unei pietre

Căzute în apă,

Numele meu hăituindu-mă printre copaci.

Tu aveai două aripi

Și m-ai chemat cu glas de sirenă,

Luându-mă cu o aripă de mijloc.

În jur era întuneric, scufundarea mea în aripă

Semăna cu bolboroseala unei pietre

Căzute în apă.

002.047

Vasile Topor. “Tu, ultima.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-topor/poezie/1831165/tu-ultima

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.