Poezie
Cantec
1 min lectură·
Mediu
Spre răsărit, pe malul unui pârâu,
Of, inimă, șade mândra,
Mirosind a colac de grâu,
Mă așteaptă să vin dincotrova.
Cu părul bălai bătut de vânt,
Of, mândră, cum tot întrebi,
De nu m-a auzit cineva cântând,
De nu m-a văzut rătăcit printre ierbi.
La răsărit, lângă pârâu,
Învălită în rouă curată,
Pânge mândra încet între razele soarelui:
Drumeții nu au auzit de mine vreodată.
Taci, mândră, și scoate o cană cu vin,
Rupe azima în două, deschide porțile până la cer,
Și-așteaptă.Am să vin.
Diavol sau înger.
002102
0
