Poezie
tăcerea care se aude
1 min lectură·
Mediu
și
ai depărtat gratiile
dar ai oprit orologiul cuvântului
de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai secunda încă în lesă
mângâindu-l
cu degetul inimii care număra respirația
precum un șirag de mătănii
aprinse
abia ținute pe buze
stătea să sară
și
aerul care-l strângea în brațe nu ducea spre mine nu era bun
ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie
lacrima ta oarbă
și fără adăpost
nu-și găsea ciorapii simțea
cum te sufocă
strigai cu toate gândurile apporte
si fiara te iubesc
stătea să sară la mine
palmele cu care ai mirosit
prada
și-au înfipt incisivii în toate cuvintele pe care le-aș fi putut spune și marinari
or să le-aducă pontoanele
și or să scape țigara
călcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptit
acum
ca și de fiecare dată
011.680
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Pin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Pin. “tăcerea care se aude.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-pin/poezie/14051485/tacerea-care-se-audeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AAAAAdrian A. Agheorghesei✓Am rețineri cu privire la oximoroanele construite pe "tăcere", în titlu cu atât mai mult. Aș mai observa termeni prea tehnici pentru registrul stilistic - "aerul care-l preceda", mici prețiozități- "câncea în geamătul rece al fiecărei respirații", construcții comune - "te-ai oprit la jumătatea cuvântului/ ochii aducători de ploaie/ lacrima simplă", și carențe gramaticale - "în toate cuvintele care le-aș putut spune".
0