Vasile Munteanu

Tavarâșci Ion Diviza,
Strigăm cu toată antrepriza:
\"De la Nistru pân\' la Don,
Davai ceas, davai palton!\"

astăzi ați postat nouă (9!) texte; regulamentul spune două (2!); nu credeți că e cazul să așteptați până mâine? oricum, exceptând cele două texte admise, celelalte vor fi trecute în \"pagina de autor\", deci nu vor apărea nici în pagina principală, nici în atelier.

desigur, e părerea mea, dar cred că acest text ar fi meritat mai mult decât încadrarea la \"Personale\". E aerisit scris, fără deviații discursive reușind să atingă trei criterii majore: informațional, descriptiv și cel al opiniei personale.

cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

drept... într-o parte = remușcarea de a călca strâmb... cu sine; da, Poezia e o formă de autoerotism.

\"să le zici la fiecare în parte\" / să zici fiecăruia (aș evita construcția \"zici la fiecare\", precum \"fiecare + în parte\")

\"cu cicatrici\" / având sau purtând sau etalând (sau altceva) cicatrici (aș evita \"cu ci\").


un cititor,
Vasile Munteanu

Doamnă Sanda Dan Ion,

nu văd la ce vă folosește declinarea identității, dar, dacă vă doriți atât de mult, uitați, vi se dă satisfacție; decât să reclamați cu atâta vehemență că \"e chiar de neînțeles că îm mod repetat vi se refuză deși i-ați corectat decât cîteva greșeli\" (v-am citat puțin inversat și cu tot cu erori de redactare), mai bine petreceați puțin timp pentru a opera unele corecturi asupra textului; una e să pretinzi și alta e să se vădă rezultatul.

nu vă contrazic, probabil că textul dumneavoastră a fost acceptat anterior; în cazul în care ați operat modificări asupra acestuia, el trebuie reverificat; ceea ce am și făcut; nu știu dacă aceste greșeli erau și la postarea anterioară sau nu, dar ele SUNT și am acționat în consecință; vă dau doar două exemple: \"oriâncotro\", \"deobicei\"; vă asigur că sunt și altele; în definitiv, e textul dumneavoastră; ar trebui să fiți prima care manifestă exigență.

cred că jumătate dintre construcții sunt superstițios-metafizice, iar cealaltă jumătate \"costisitor-metamorfozante\"...

când abia se întrezărea poezia, adică pe final:

\"singuratate pereților strâmți
o viața despre care abia se poate vorbi
cele din urmă dimineți
se vor prăbuși în nisipul pe jumătate ud
așa cum au început\"

ai găsit de cuviință să te oprești.


un cititor,
Vasile Munteanu

un text consistent, cu pasaje lente, de blues, și, alternativ, cu pasaje de jazz improvizat de un vituoz al sunetului;

o conștiință plasată la granița dintre două realități bipolare [o realitate... reală (concretă) și una imaginară (căreia intensitatea trăirii îi anulează caracterul de fantasmă, conferindu-i caracter de ubicuitate)];

vehiculul care poartă o astfel de conștiință între aceste lumi este dragostea (redată în dublul său raport: carnal și psihologizant);

cel mai mult îmi place că textul începe oarecum ezitant, ca și cum autorul știe/simte ce are de spus, dar nu știe exact cum și \"pe unde\" urmează să treacă \"interpretarea\"; treptat textul își dobândește echilibrul și siguranța de sine.


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

praful (buna părere despre sine cultivată timp îndelungat) deformează...; deși pare un străin, abia ștergerea oglinzii ne relevă propria persoană/personalitate.


[cam \"cronică de film\" textul; și nu mă gândesc la \"Ticăloșii\", ci - știi tu asocierile mele paradoxale - la Tarkovski]


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

scurt și la obiect.

mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

asemenea.

Teo, o fi titlul meu micropoem într-un vers, dar, când am văzut titlul cometariului tău, mă luasem la niște gânduri...:).

apăi, ai dreptate, e uneori nevoie și de a strânge șiretul la baierele gurii; poezia de mici dimensiuni nu are pt mine valențe prețioase sau semiprețioase (cum are cea orientală, de exemplu); pentru mine, tipul ăsta de poezie e, așa, ca mâncarea fast-food, nici n-ai timp de mai mult, nici nu poți merge mai departe fără o idee de digerat.

mulțumesc pentru lectură și semn.

ce lungă iarnă e așteptarea...; și numai silueta Ei izbucnind prin aer aidoma mugurului prin lemn poate descleșta foamea de doi a bărbatului cu dinții strânși.

în fața luminii se tace.

și viul se află în mărturisire; în mărturisirea că dragostea trudă înseamnă; și frig; și frică înseamnă; și chin.

pe acest drum de cuvânt umblă Poetul ca o sălbăticiune cu steaua aprinsă.



[despre restul, iertare cer vouă (și mai mult un om nu poate face): una-i una și alta-i alta]


cu respect,
Vasile Munteanu

bre, Liviu: exceptând undergroundul informațional, puterile tale șamanice sunt voodoo, adică au un v și-un d și 4 de 0 (zero; adică mai mult litere, gen parolă de mess :D); n-am fost în târg, că ploua; în schimb, agenda e plină deja la litera O (adică, Opel); cum am învățat de mic zicala că fericirea = direct proporțională cu lungimea plăpumii, nu-mi așez bereta pe cap nici în parbrizul de bmw, nici în cel de passat (oricum, am auzit că sunt la fel de scumpe piesele la laguna lu\' matale); asta n-ar fi nimic, dar ploaia asta m-a făcut să nu-mi mai iau nici bicicletă, deși pusesem ochii pe ceva \"full suspention\"...

despre poem, da, cam asta ar fi ideea; referitr la întrebarea ta, cam asta ar fi bănuielile mele formate în timp; una la mână, pe atunci talpa era... de talpă; doi la mână, sentimentul indestructibilului te făcea să crezi că strada se va duce de râpă și tu, purtătorul unor atstfel de încălțări vei rămâne în picioare; vorba ceea, \"de ce nu moare lumea asta să scape de mine\"...

onorat.

domnule Oană, nici o problemă, dacă nu puteți distinge singur nuanțele unui text, am să le subliniez: \"dacă (suntem consecvenți în argumentare și) păstrăm proporțiile analogiei\" (era vorba de a păstra un dublu raport valoric: eu, ca persoană care citează, față de autorul citat, dumneavoastră față de autorii despre care se face vorbire).

ironia dumneavoastră este și ieftină și gratuită; mi-ați pus niște întrebări; din politețe, v-am răspuns; dacă știați că există posibilitatea ca răspunsul să vă producă oarece dezamăgire, puteați să îmi sugerați și variante de răspuns.

pe viitor, vorbiți singur; refuz să mai joc pentru dumneavoastră rolul oglinzii.


cu respect,
Vasile Munteanu

Domnule Oană, personal nu cred că e vorba despre nici o \"malversațiune\" (delapidare de... texte publice); în josul paginii, aveți butonul \"Pagina comentarii offtopic\"; dați clic și, astfel, ceea ce credeți că pot vedea \"unii\", de exemplu, eu, devine vizibil și pentru dumneavoastră; ele au fost clasate ca \"offtopic\" pentru că nu fac referire la textul de mai sus; atâta tot.

Spuneți că mă aflu \"în eroare\" (mi se întâmplă, dar, până în prezent, numai cărțile citite și, cu voia dumneavostră, soția mi-au demonstrat că mă aflu în eroare); pentru că, dacă suntem consecvenți în argumentare și păstrăm proporțiile analogiei, da, el A SPUS CEVA, dar, sper că, fiind vorba despre I. Barbu și T. Arghezi, nu mă veți putea contrazice, AVEA ȘI DESPRE CINE.

în rest, știți cum se spune, \"mulțimea dă puterea\" - vă veți convinge la alegeri; cât despre \"elita fals creată\", este ca și cum, musafir fiind, ați pretinde în casa cuiva să vă așezați în capul mesei; locul acesta, din minimele mele cunoștințe protocolare, îl cedează gazda numai unor musafiri pe care îi consideră DE ONOARE.

cu respect,
Vasile Munteanu

domnule Oană, cuvintele noastre nu s-au intersectat până în prezent, nici atât trupurile purtătoare de; prin urmare, nu cred că ați putea bănui că am vreun motiv să vă fiu ostil; dar, de exemplu, Eugen Ionescu (în NU, lucrare publicată, dacă îmi amintesc bine, în anul 1934 și care a fost distinsă pentru critică) își permitea să îi critice, printre alții, pe Ion Barbu și pe Tudor Arghezi, numind stilistica acestuia din urmă \"alegorie ieftină, compromis între noțiune și imaginație\"; eu zic să nu o luați în tragic, poate e semn de consacrare; pentru Dumnezeu, suntem în anul 2008, comportați-vă ca un poet - scăpați de \"alegoria ieftină\", fruntea sus și contraziceți editorii prin nivelul scriiturii...

cu respect,
Vasile Munteanu

mulțumesc, Răzvan, pentru lectură și pentru cuvinte; iartă-mă, dar exagerezi: nu cred în originalitate.

\"Așa par mai intelectual. Am citit într-o revistă de specialitate că tipi bărboși sunt cei mai inteligenți\"...

Anca, nu era un reproș (pe un site nimeni nu are nici un fel de obligație de a lectura și/sau comenta texte; exceptând colectivul editorial, desigur), era pur și simplu o constatare.

poemele din urmă, da, ar ajuta, dar ele sunt destul de dificil de catalogat, grupat șamd, pentru că postarea lor este una stocastică (să nu spun alandala).

face diferența între acela care asimilează și acela care deja a sintetizat.

atenție! \"smulgerea\" e o rezolvare de moment [\"a lor mulțime/ câtă frunză, câtă iarbă...\" :) ].

ce se cheamă parte
astupă Marean;
însă de întreg
se ocup-Adrean.