Vasile Munteanu

viceversa: nimeni nu a obosit/ dar nu sunt scriitori să mai scrie...

în literatură, \"A (subiect) scrie\" ~id. \"a (particulă a infinitului) scrie\".

în rest, ai perfectă dreptate.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, Ottilia, pentru preumblarea printre cuvinte; există o lipsă chiar și în titlu, nu numai în om; pentru că dreptu-i, omul este înainte de toate numele său.

mulțumesc, Sophie, pentru conexiunea dintre texte; ai dreptate în ceea ce privește finalul; cum am scris un ciclul cu această temă, nu mai știu dacă alt text este o continuare sau un final acestui text, cert este că el există (poate nici nu l-am postat încă, e cam devălmășie la mine în pagină).

mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și semnul despre; și Un An Bun.

mulțumesc, Valeriu, mulțumesc, Claudia, pentru lectură și pentru semnul despre.

am înțeles: mulțumesc (păcat că nu puteți mai mult).

domnă Angela: haideți să nu ne mai ascundem după false politețuri (nu are rost să aduc în discuție \"conjunctura\" - sunt mai mult sau mai puțin poet, dar nu naiv), ați revenit cu un comentariu în care nu spuneți nimic; nu doriți să mă supărați? m-ați impresionat, după cum vedeți, sunt deja iritat, deci nu riscați nimic; vă rog, vă implor, nu vă faceți de râs că nu sunteți în stare să vă susțineți propriile afirmații; faceți ce v-am rugat.

Sophie: am înțeles la ce se referă doamna de mai sus (doamna \"majuscule inutile\"); deși nu explic textele (mai ales pentru cine nu merită), în cazul tău îmi permit (cu plăcere) o excepție: de exemplu, Muntele Copiilor; acest munte, în realitate, se numește Vf. Crucii (nu intru în amănunte); este un munte pe care toți copiii unei case de copii plasate la poalele lui (la noi în țară, desigur) la urcat cel puțin o dată; la fel și celeleate, semnifică ceva, dar cine citește o poezie ca și cum ar citi un ziar nu le poate atribui valori corespounzătoare; în plus, el amintește de alți munți, din Biblie, din literatură...; de acord, e un mediu virtual, nu se pot face corelații în mod real, dar nici așa, să te repezei ca Ieremia (cu majuscule cu tot) cu oiștea-n gard.

de acord cu dv; dacă vreți să îmi fiți de folos, numiți-le și căutați-le corespondențe (pariu că nu găsți?).

scriu cu majuscule numai acele cuvinte care fac parte din vocabularul meu estetic (de exemplu, scriu dumnezeu fără majusuculă).

faceți ce v-am rugat sau lăsați-o baltă, deja mă plictisiți; aerele acestea de superioritate analitică poate că vă prind, dar asta din cauză că sunt răsuflate.

literar, posibil să ai dreptate Sophie; ca să îți dau pe deplin dreptate, va trebui să citesc despre copilăriile lor; ceea ce nu știu când și dacă se va întâmpla; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

\"Aleluia, frate! Și dă muștarul mai departe.\"

\"a scula pre cei morți întru mărită învierea sa\"; adică nu a lor, a Sa; morții cu morții, viii cu viii; cred că de asta ți se pare un crez poetic; ceea ce îți scapă, este că ți se propune o sinteză existențială (de aceea maeștii mei sunt \"sinteziștii\").

am uitat să-ți spun: cunosc numele lui NuMaiȘtiuCine; fiecare poet este MarePoet; dacă este Poet.

\"ce trebuie tu să știi este că ăsta-i ceasul tău cel mare; dacă-l scapi, nu numai că nu vei reuși ce ți-ai propus, dar vei fi privit toată viața ca cel din urmă dintre oameni.\" (M. Preda, \"Intrusul\", nu mai ține minte pagina)

pot fi pe deplin de acord cu tine: totul este discutabil (chiar și această afirmație).

concluzionezi tu: \"poate acest text va genera ceva unui om neinițiat, neexperimentat, netrecut prin viața șamd, însă unuia care neagă aproximativ toate valorile actuale, nu-i va produce nimic\". ei bine, permite-mi să cred că încercarea mea de a scrie poezie (cel puțin încercarea mea, deși cred că oricine scrie poezie ar trebui să gândească la fel) tocmai unora \"care neagă aproximativ toate valorile\" (actuale sau nu) nu se adresează; nu știu pentru alții, dar îți pot spune cum a început pasiunea mea pentru poezie (pe când eram total \"neinițiat\"): a început într-unul din acele momente (pe care știu sigur că fiecare om cât de cât sensibil îl are) în care simți că ai ajuns într-o înfundătură existențială, te simți descumpănit; și, fără să înțelegi de ce, pentru că respectiva conjunctură ar reclama o cu totul altă inițiativă, iei o carte în mână și, în clipa în care ai terminat de citit, îți este foarte limpede ce trebuie să faci mai departe cu viața ta; de aceea am spus că poezia (literatura, în general) trebuie să fie posologie; aceia care neagă orice valoare nu au nevoie de literatura altora; se au pe sine, le ajunge literatura lor, sunt prea narcisiști ca să le pese că ceea ce scriu este bun sau mai puțin bun; iar ceea ce îi face să socializeze este instinctul de conservare; se caută cu cei asemenea lor, se susțin reciproc, pentru că, în realitate, se susțin pe ei înșiși; nu spun că sunt mediocrii, dar sunt... mecanici; doar \"succesul\" îi face să pară mai mult decât sunt; desigur, e numai o părere.

Laurențiu: cam ai dreptate; totuși, spunea E. Ionescu despre cum vezi tu aceste versuri ceva de genul: literatura română abundă de pagini sublime, perfect scrise din punct de vedere tehnic, dar inutile din punct de vedere poetic; în plus, mi-am asumat întotdeauna rolul pateticului poetic; el vine de la pathos; fără acesta, poezia este un tratat de mecanică a cuvintelor; și, chiar și dpdv tehnic, dacă renunț la s1, plasez \"acțiunea\" în timpul trecerii dintre ani, pe când numai s1 ne arată că este vb de dimineața dinainte, momentul acela intim, de răgaz și contabilitate; dacă ceva trebuie modificat pentru a dinamiza discursul este \"aceste\" dimineți, nu \"acele\" dimineți; în sfârșit, dacă tot ai scris o frază întreagă despre faptul că i-ai spus ceva domnului T. Negoescu, mai bine spuneai direct despre ce este vb; ce te aștepți să fac, să citesc toate textele domnului Negoescu pentru a vedea în subsolului căruia ai comentat sau să-ți citesc toate comentariile?! mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

Gena: înclin să cred că poezia asta și trebuie să fie, posologie; adică să abordeze general-umanul din perspectivă cât se poate de individuală; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.


toate cele bune.

dorințele acestea trebuie strigate într-o fântână (simbol al sufletului).

La Mulți Ani!

să înțeleg din recomandarea de la final că dv ați luat textul la modul \"personal\"? \"sistem de evaluarea destul de procustian\"? nu, nu este; adică, este; dar altfel.

nici în vise nu am fost șaman.

domnule Gârda, mulțumesc pentru lectură.

Ottilia: mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; cum spuneam astăzi unuui prieten, a pune \"ordine în viață\" este un non-sens; ordinea, dacă există, se manifestă independent de voința noastră; și mai spuneam că văd oamenii ca niște lumânări pe tort; cineva suflă în ele; aparent se sting concomitent, dar, în realitate, ele se sting pe rând; lumina individuală a fiecăruia nu înseamnă nimic; numai împreună formează ceva strălucitor.

Doamnă Văleanu: în sfâșit; toată lumea obosește; există oboseală dincoace de monitor, cum sunt sigur că există oboseală și dincolo de monitor; după cum omul nu este o sursă inepuizabilă de fericire, asta e, el nu este nici o inepuizabilă sursă de energie; dar un text? îmi reproșați că \"textul nu ia atitudine\"? \"atitudine ca mesaj\"? păi, zic atunci să reproșați asta textului, nu mie; conform sistemului meu de evaluare a unui text, cam astfel: ce este poezia? cum se raportează textul la definiția respectivă? ce își propune (semantic)? cu ce mijloace (stilistic)? reușește sau nu (logic); și o concluzie estetică; dacă satisfaceți aceste criterii, atunci, da, am să vă dau dreptate; în caz cobntrar, fără supărare, slab este comentariul dv.; cât despre faptul că în textele mele din ultima vreme este prezentă o \"stare joasă\" (nu vă place literatura rusă?), care este concomitent \"o asceză controlată și dozată\", părerea mea este că... sunteți de-a dreptul contradictorie; nu credeți?

e, George, asta da surpriză; apăi, pe tine nu te pot contrazice; textele tale m-au convins că nici ție nu-ți plac tiparele, dar îți place să trăiești în bună înțelegere cu subiecții acestora; ceea ce nu poate fi reproșat; în plus, poate așa pare, chiar am început să privesc textul cu alți ochi după intervenția ta, ce am scris nu s-a vrut nicicum o \"revoltă\", un text din categoria pro sau contra sărbătorilor; am crezut că este un... autportret interior; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; și, evident, Să trăiești toată viața!; ne mai auzim/citim nu în 2010, ci în 2012 :D.

mie cel mai mult îmi plac masculinul-prezent și femininul-absent, așa cum se deduc ele din \"stare\"; și această conștiință a temporalului și temporarului deopotrivă; o declarație de dragoste de la care nu se așteaptă nimic, pentru că dragostea autentică așa și este, altruistă; o voluptate supremă a jertfei de sine, pentru că acela jertfit se mulțumește cu nobilul act al rostirii despre aceasta; nu este o simplă poezie de dragoste, este o veritabilă poezie de dragoste a unui poet veritabil.


cu deosebită plăcere a lecturii,
Vasile Munteanu

mulțumesc, Ioan, pentru semnul de cuvânt.