Vasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
mulțumesc, domnule Setelcan, pentru lectură și pentru semnul despre; apropo, mă numesc Vasile (Munteanu), nu \"maestre\".
Pe textul:
„pur și simplu m-am întors pe cealaltă parte a râului" de Vasile Munteanu
Alex: apropo de sinceritate, nici nu cred că puteam scrie altfel acest text; pentru că, în timp ce acuză, se autoînvinovățește în egală măsură; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Anca: mă bucur să văd că textul a reușit să-ți înfrângă resentimentul (dacă nu mă înșel, n-ai mai lăsat nici un semn pe aici de la contrele acelea comentatoricești la textul lui Marian Vasile cu și despre \"iepure\"); părerea mea despre comentarii este că au același destin cu al bomboanelor; unii le preferă datorită ambalajului; alții datorită zahărului; când înțelegem că \"datorită\" este de fapt \"din cauza\", este prea târziu; unde mai pui că, în ciuda aparentei inofensivități, o bomboană este extrem de periculoasă - prezintă pericol de înec; în final, dacă nu sunt mâncate de către oameni, sunt mâncate de către furnici; ceea ce mă face să cred că, la rândul său, omul este preferat de către viermi tocmai pentru că îi lipsește zahărul; încă ceva, piticii cresc - dar numai \"în sine\"; gata, scuze pentru divagație, mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
Pe textul:
„lucruri pe care le pierzi" de Vasile Munteanu
dacă preztintă interes, textul de mai sus e o \"zburlire în oglindă\": http://www.poezie.ro/index.php/personals/13977684/Maestre,_La_minor
Pe textul:
„lup siberian fixându-și prada pe singurul bulevard din Oymyakon" de Vasile Munteanu
când spui redundanțe, te referi în cuprinsul unui text sau în mai multe texte? mi-ar prinde bine precizarea (cum consider utilă și precizarea că ceea ce reiau semnifică o abordare conceptuală, doar perspectiva este diferită; nu spun că întotdeauna reușesc, posibil ca să nu depășească întotdeauna nivelul redundanței; cert este că intenția mea aceasta este, de aceea spun că mi-ar prinde bine câteva exemplificări).
încă o dată, mulțumesc.
Pe textul:
„lup siberian fixându-și prada pe singurul bulevard din Oymyakon" de Vasile Munteanu
comentariul dv demonstrează fericit că această formă de comunicare nu trebuie să fie musai un exercițiu de analiză literară; ați surprins în câteva cuvinte esența textului; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; desigur, și pentru cuvinte; nu de puține ori este reconfortant să ți se confirme că universul pe care încerci a-l descrie nu este exagerat de particular.
Pe textul:
„pur și simplu m-am întors pe cealaltă parte a râului" de Vasile Munteanu
că rostul poeziei este (și) acela de a amoționa cititorul și de a echilibra afectiv autorul; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„pur și simplu m-am întors pe cealaltă parte a râului" de Vasile Munteanu
nu aveți pentru ce îmi mulțumi; prestez o activitate pe care dv sau oricine altcineva în locul meu ar presta-o; dimpotrivă, eu îmi cer scuze că acord sporadic importanța cuvenită unor astfel de texte; îmi cer scuze și, în plus, vă mulțumesc pentru că nu ați dezarmat oricare ar fi fost natura \"indiferenței\" pe care ați avut-o de înfruntat; și, dacă tot am amintit de această indiferență, simt nevoia unei precizări; din nefericire, astfel de mărturii (din cauza necesarei documentări, dar, mai ales, din cauze \"manageriale\", accesul la astfel de documente - câte reușesc a supraviețui - fiind permis nepermis de anevoios) survin la un interval de timp în care fapta nu spun că a fost prescrisă, dar \"speța\" nu mai găsește același ecou în rândul \"juraților\"; astfel de texte, la vârsta potrivită și în conjunctura potrivită afi trebuit să însuflețească spirite, nu să depună mărturie! iată de ce am pomenit de această indiferență: toți suntem vinovați! atât de ceea ce s-a întâmplat, dar și de ceea ce nu s-a întâmplat - noi, părinții noștri, părinții lor; și, având astfel de înaintași, Dumnezeu știe pentru ce anume vor fi răspunzători copiii noștri.
vă doresc sănătate și putere de muncă
Pe textul:
„De la estetica bolșevică la Urodonal !" de Aurel Sibiceanu
Recomandatîn nămol, sub formă de semilună; dacă n-ai mustăți, nu-i bai, îți vor crește - părul și unghiile mortului cresc...
Pe textul:
„am ucis un râs în lepidodendron" de Vasile Munteanu
mulțumesc, Alex, mulțumesc, Rara, pentru prezență și pentru semnul de lectură.
Pe textul:
„am ucis un râs în lepidodendron" de Vasile Munteanu
în definitiv, Kosta, circul este o formă de exprimare (în unele cazuri chiar artistică); ce \"personaj\" de circ nu întâlnești în viața reală? dresori, măscărici, echilibriști, acrobați, înghițitori de, scuipători de, omul-ghiulea, omul-rupe lanțul șcl; dimpotrivă, aș spune drama speciei noastre constă în aceea că Circul este viață.
mulțumesc pentru deja obiceiul tău de a comenta texte mai vechi; e o bucurie când stânrești reacții cu fiecare text postat; dar cu atât mai mare este bucuria când constați că acest lucru se întâmplă cu texte deja \"ieșite din circuit\".
Pe textul:
„palindrom intraductibil " de Vasile Munteanu
Pe textul:
„anotimpul Micului Închizător " de Vasile Munteanu
îmi cer scuze că trebuie să te dezamăgesc, Ottilia, dar nu este deloc așa; după cum sugerează titlul, să spunem că am încercat o sinteză \"în oglindă\" a lui Dostoievski (un prieten știe de; profit de ocazie și îi urez La Mulți Ani chinuiți de incertitdine).
mulțumesc pentru lectură, pentru semnul despre și despre bănuiala că atributele de mai sus mi s-ar potrivi.
Pe textul:
„anotimpul Micului Închizător " de Vasile Munteanu
Pe textul:
„anotimpul Micului Închizător " de Vasile Munteanu
mă scărpinai pe emisfera stângă a capului cu mâna dreaptă și comparai postările; ori mi-e pupăzat văzul, ori înțelegerea, dar, în ordinea numerelor de pe tricoul versurilor, am găsit introduse 2 rezerve:
v4: ce și-a luat lumea în cap cu o revoltă ancestrală?, unde diferența este că tu pui accentul pe \"u\"-ul din \"a luat\", iar eu (ilicit, desigur, recurg la pauză în lectură după \"hrănit\", pe care l-ai eliminat).
și
v10: să uiți c-ai vrut să treieri munții - ai eșuat într-un pescar; cum să \"treier munții\", (con)frate, mă crezi Dinel Staicu (apropo de melanjul acesta footballicesc-agricol)?
oricum, mulțumesc pentru meteorica apariție; cât despre stele, nu-i bai, îți mai dau eu, așa, de-al microb-istului, sunt curios ce-or să scandeze fanii.
hai, ura și la retro_gradare.
Pe textul:
„drumeți ghinioniști, poete. din întâmplare pescari" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„lasă-mă să te fac" de Stancu Marius-Iulian
ai experiență; mă refer la rime plate; pardon, la muiere de pescar pe spate (aici, de asemenea, mă refer la stilul de înot, care, orice aș spune, nu se compară cu simplul căzut în apă la 7 ale dimineții și 5 ale temperaturii...).
mulțam fain, omul_e (cea mai slabă trestie din natură, ar zice Pascal)
Pe textul:
„primăvara e un priveghi" de Vasile Munteanu
eu, în curând (e 7.10, pe la 7.30), o să fiu \"pe dinăuntru\"; la pește, adică; la răpitor; nu, te asigur, nu este doar versificație; este și \"construcție\", dar nu am să mă apuc acum să explic (deși chiar am avut părerea că este una facilă); dacă zici tu, iau în calcul și varianta în care n-a ieșit ce mi-am propus, caz în care ar fi și mai aiurea să mă apuc să explic; hai, să mai așteptăm, cine știe, poate \"trage\" și vreun cititor care are altă părere.
oricum, bine ai intrat (știu că nu am lăsat să pară, dar ești bine venit oricând; cu bune, cu rele...; în definitiv, orice abordare este un prilej pentru schimbul de idei sau măcar pentru micile refulări; și acum, de exemplu, am încercat o glumă, dar nu sunt sigur că a ieșt)
o zi bună, indiferent unde ești (mi-e lene să caut pe hartă să presupun locația diferenței de fus orar)
Pe textul:
„primăvara e un priveghi" de Vasile Munteanu
sau văzduhul în care culorile cântă; iar apa deapănă povestea oglinzii; un tablou redat dintr-un unghi de vedere destul de personal; căruia îi scapă sau care ignoră voit un amănunt: \"pământul\" e mai mult o subterană acvatică, iar \"cerul\" are dimensiunea unei mansarde; adevăratele proporții se redobândesc în \"basilici\" și în alcovuri; desigur, există un spațiu intermediar între acestea: balconul - scenă a amorului sau a corului, de la caz la caz.
observație: v2 implică o ambiguitate; cine/ce are/au \"capul dat pe spate\"? rufele (virgula așa ar pretinde)? o cămașă, treacă-meargă; dar un pantalon? sau un... prosop? plus că în v3, imedia după cap urmează capătul
Pe textul:
„Canal Grande" de Veronica Văleanu
