Vasile Munteanu

mulțumesc, domnule Pârvescu, pentru lectură și pentru semnul despre.

nu mă deranjează, domnule, nimic; tocmai ce am mâncat (un marțian...); ultima oară am mâncat un cal; abia când au rămas de el doar ochelarii am înțeles motivul pentru care mișcă permanent din urechi: aude acolo unde nu poate să vadă.

este că obiectul disputei este inexistent; mai bine spus, in_existent; cu alte cuvinte, nonvaloarea sa este cauzată de faptul că se regăsește \"în toate cele ce sunt\" (în cele ce nu sunt, nu știu...); ce reise de aici? că, dacă \"știai sau credeai\", cognitiv sau mistic, nu îți pot fi de folos; motivul este unul cât se poate de simplu: la un astfel de obiect, subiectul ești [tu].

\"întreabă-l pe Nilă, că el știe...\"


sper că, de această dată, răspunsul meu satisface pe toată lumea; în caz contrar, aș putea aminti, așa, în treacăt, despre găselnița aceea cu pavel din s1 că amintește de înțelepciunea populară (de genul: \"cine face și desface are toată ziua ce face\"); iar s2 e plină de \"mii\", ba fără număr, ba în număr de 3, facil, șablonard (sunt convins că există numai pe acest site apx 3000 de texte în care apar 3, 7, 10, 1000, 3000, 10000, 1mil, 3mil bla bla).

a, că există persoane care \"degustă\" astfel de construcții (vb ceea, pusă în vin, chiar și apa sporește calitativ...) nu mă surprinde (chiar este preferabil); vorba ceea, orice tip de produs își are consumatorul său; sau consumistul; sau cum preferă fiecare...

dimpotrivă: posibilitățile comentariului anunță titlul unei băgări de seamă...



a, distincția: a-pozitiv (întâiul) vs. a-privativ (negație)

deși vocabularul nu surpinde [fiind vorba despre doină, (sau \"2nă\", după cum preferă autoarea, și unde maniera compunerii ermetizează într-un procent aproape specific literaturii populare, lucru dificil de realizat în scrierea contemporană), nici nu cred că era necesar], specificul stării de \"jale\" este transmis cu un firesc accesibil exclusiv muzicii și de o manieră particulară.

după lecturare, am rămas numai cu ultima strofă (de execepție!); a, și una sau două idei-forță; de a doua nu sunt sigur, dar una se referă la faptul că musculița de oțet (drosophila melanogaster) se hrănește numai cu fructe în putrefacție [cu ajutorul gurii, dar și - atenție! - cu picioarele (nu cred că aceasta este originea, dar asociez ușor, de exemplu, cu expresia \"scrii cu picioarele\"; mă refer dpdv caligrafic, nu insinuez nimic!)].

aveți dreptate (mă rog, pseudocugetarea aceasta a lui pierre de coubertin - sper să nu îmi joace memoria feste - are dreptate); \"Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câștigi, ci să participi, așa cum în viață nu contează triumful, ci lupta. Esențial nu e să cucerești, ci să lupți bine.\"; bine, dacă e să mă întrebați pe mine, găsesc această cugetare falimentară, caracteristică, de exemplu, unuia ca MM Stoica (asta pentru a păstra aura footballicească a manierei de abordare) înainte de a se pune în genunchi în fața galeriei la înfrângere, deși, la victorii, se lăuda că preferă să moară în picioare...

referitor strict la sugestii/ observații: i) am folosit întotdeauna \"paing\" (mi se pare mai poetic și mai... particular); ii) \"melciți\" nu se poate scrie \"meniți\", pentru că pur și simplu înseamnă cu totul altceva (rog să căutați dv semnificația și maniera de construire); iii) dacă ar fi fost o virgulă între \"ieftin\" și \"tare\", ar fi fost virgule peste tot acolo unde textul ar fi cerut așa ceva; în plus, punctuația, după cum bine observați, delimitează, pune frâu imaginației și sensului, astfel versul respectiv putând fi citit în ambele variante.

în rest..., da, nu doar MM Stoica, și Băsescu are dreptate când spune \"iarna nu-i ca vara\"; ceea ce vă scapă în această odihnire a văii este reluarea ciclului, dez/agregarea, evaporarea, respectiv sublimarea unei stări etc.


oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc.

am fost cândva (sau mi s-o fi părut...) la un prieten cu solar; mi-a spus că sub cerul ăla de plastic, polenizează roșiile manual; am înțeles motivul; ce am uitat să îi spun este că am mai înțeles ceva; în acel univers, naiba mai știe care sunt \"dăunătorii\"; așa că profit de ocazie să-i spun că doar ne-am amăgit; singurul lucru la care am participat vreodată (desigur, fiecare în felul său) acesta a fost: triumful lăcomiei.

a, ți-am scris aici pentru că n-am vrut să-ți comentez la aceea pe care mi-ai dedicat-o; deși continui să iubesc poezia, nu mai cred în ea; cum de altfel am încetat să mai cred în religie, filozofie șcl; drept pentru care nu voi comenta la textul respectiv, dar probabil că nu mă voi putea abține să nu-ți răspund în manieră similară; măcar pentru că mai am puterea să cred că nu numai \"nenorociții nu neagă nimic/ niciodată\"; aceia care neagă orice oricând sunt la fel de nenorociți (dacă preferi, \"dăunători\").

nici un bai, domnule Clement; în definitiv, înclin să vă dau dreptate; când ies din casă, am nevoie de multă imaginație pentru a mă conecta la \"poezie\" (indiferent ce înțelegeți dv prin aceasta); dacă n-am de lucru și intru în vorbă cu oamenii, se duce dracului și bruma de farmec pe care viața se presupune că l-ar (mai) avea...; poate că, de fapt, nici nu facem altceva decât \"să răsturnăm\" frumosul; iar când subiecții, deși aflați în fața aceluiași obiect, manifestă (din varii motive) stări contradictorii, astfel de poziții sunt inevitabile; pentru că una e să sapi (apropo de \"răsturnare\") și alta e să furi peste gard (de exemplu, obișnuiam să cobor din personalurile de noapte către mare și să \"mă agăț\" de câte-un strugure pe la Medgidia; acum, de vreo 2 ani, tot privesc o vie cum crește), una e să culegi și alta e să cumperi.

și eu vă salut; probabil și comentariul dv m-a găsit pe mine în plină indispoziție, lucru pentru care îmi cer la rândul meu scuze.

domnule Clement (nefericită onomastică...), presupun că ceea ce ați scris, mă refer la conținutul comentariului pe care l-ați lăsat, se referă... chiar la comentariu.


mulțumesc, domnule Sandu, pentru lectură și pentru semnul despre; cu atât mai mult cu cât ați găsit disponibilitatea preumblării printre cuvinte.

mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

este la fel de simplu în literatură ca și în geomtrie de a da volum unei scrieri; cred că se pierde prea ușor din vedere forma de la care se pleacă și/sau forma la care se ajunge.

ciudat este că eu nu oscilez între poezie și proză...; oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

nimic nu merită a fi mântuit, funcția Mântuitorului este inutilă; toate de când lumea: scuipăm, pupăm și numărăm arginții; nu neg, o fi de rău; dar dacă nici de rău nu e când bine nu-i, cum nu ar contrazice a fi?


nu te îngrijora, mi-a fost lene să dezvolt o proză...

domnule Potra, v-aș răspunde \"ațos\", dar nu văd motivul; când aveți dreptate..., aveți; aș putea, de exemplu, să vă reproșez CÃ \"Atâtea că/ca-uri la început de vers nu am văzut de ceva vreme.\" se referă la fix 2 \"că\"-uri (pe care, la nevoie, le-aș putea șterge sau le-ați putea omite), ceea ce demonstrează CÃ, \"în ultima vreme\", sau ați citit extrem de puțin sau ați avut probleme cu vederea...; de asemenea, v-aș mai putea reproșa că nici dv nu știți pe unde se află prefectura; pentru că, în caz contrar, nu văd ce treabă are activitatea mea ca membru al colectivului redacțional cu ceea ce aleg să postez ca autor; a, că pe un alt site de literatură, unde sunteți activ la propriu, și pe care nu îl folosiți drept manta de ploaie, cum este cazul de față, domnul Vișan vă este coleg și comentator... apreciativ, asta e cu totul altceva; așa că, pentru a fi în deplin acord cu domnia voastră, da, este vai de steaua lui de poem, dar și o eclipsă de comentariu din partea dv; dacă vreți putem face un exercițiu: iau comm-ul dv și îl postez în subsolul unei poezii (oricare!) pe care ați postat-o și înlocuiesc versurile; o să vedeți CÃ nu doar văzul vă este afectat; dar chiar și limba suferă de înlemnire; în ultimă istanță, dacă nu, și nu, pentru \"tensiune poetică\" încercați o priză.

domnule Eugen: \"ar trebui\"... - condițional-optativul exprimă perfect realitatea; cărei \"Generații\"? oricăreia (alternativ sau simultan, cum preferați); cât privește epatarea, aveți dreptate - Poezia este una dintre formele supreme ale acestei atitudini (de natură estetică, desigur).

domnule Vișan: sau îmi scapă ce anume doriți să spuneți, sau folosiți în aceeași propoziție termeni al căror sens nu îl stăpâniți; de ce spun aceasta? pentru că altfel nu îmi explic ce anume doriți să spuneți prin această propoziție \"cum se poate atinge o finalitate estetică prin socializări\"; vă spun și de ce: ultima oară când am trecut pe acolo, preferctura era la locul ei; în rest...; că nu vă prinde, înțeleg, să-mi fie rușine că n-am reușit mai mult; dar la ce interactivitate faceți referire habar nu am; și despre ce \"gigolo\" (!) vorbiți? \"mimări\", \"efeminări\"? sunteți mai mult decât surprinzător.

mulțumesc, Geea, pentru acest cumva \"în timp\".

fără supărare, prefer inexprimabilul; măcar din simplul motiv că sărutul între bărbați (sunteți, nu?) mi s-ar părea mai mult decât nepotrivit...



în rest, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, Iulia, pentru lectură și pentru semnul despre.