Poezie
iluminare
2 min lectură·
Mediu
țin acest fir în mână și nu mă pot hotărî. nu am nimic din fandaxia brazilor de
crăciun. nici din sinceritatea becurilor. ieri era cu totul altceva. eram hotărât.
dar m-a întrerupt soneria. gunoierii voiau să știe dacă am câine. le-am răspuns
că nu mai am de mulți ani. s-au arătat foarte mirați. nu ajunseseră la ușa mea
urmărind firul. dar o consistentă înșiruire de rahați le-a indicat acest loc. faptul
că râdeam i-a enervat și mai tare. de asemenea răspunsul. când mă îmbăt și dau
într-o groapă nu o pot părăsi dacă nu o astup. orice expunere mi se pare indecentă.
cum? vecinii au auzit lătrături în casa mea? tot ce se poate. nu am știut niciodată
ce aud vecinii.
în ajunul unei sărbători e foarte simplu să te împaci cu oamenii. i-am invitat
înăuntru și i-am așezat la masă. cu greu am adunat doisprezece scaune. de fapt
câțiva dintre ei au improvizat o bancă din două lăzi de bere și capacul sicriului.
de ce îl țin în casă? l-am primit cadou. mi l-a expediat prin poștă un prieten
înainte să ia decizia de a fi incinerat. nu păreau lămuriți. dar nici foarte dornici
să afle mai multe. prin urmare m-am împotrivit evaziv când i-au cerut celui mai
țigănos dintre ei să le cânte. ceilalți îl acompaniau bătând darabana în masă cu
degetele lor pământii. m-am ridicat și le-am adus o sticlă pentru drum. moment
în care țigănosul m-a pupat pe obraz.
apropo am vrut să știu înainte să iasă hârlețul la ce vă folosește? ăsta? cum să
vă spunem… în timpul liber suntem gropari
042988
0
ce aud vecinii”. În rest, nu cred că-I a bună oricum.
Să auzim de nebune.