Vasile Munteanu

Eugen,

1) trec peste faptul că în ultimul comentariu spuneam: \"aceia ca tine, care pot \"remarca\" o poezie, lasă \"un semn\" numai atunci când au de făcut \"obiecții\". Atunci când textul este \"bun\", deși l-au citit, \"omit\" să facă un \"comentariu\"\"
2) trec peste faptul că, probabil, \"musca de pe caciula\" sau un gregar \"spirit de turma\" te-a adus, întâmplător, acum și aici (daca este o \"provocare\", mă voi convinge pe urmă, nu?)
3) trec peste faptul că, deși a trecut o lună, timp în care puteai să mai citești și tu ceva, ca să nu utilizezi aceleași sleite \"epitete\" (bănuiesc faptul că ești cel mai tânăr vorbitor al \"limbajului de lemn\")
4) în sfârșit, trec peste faptul că analiza ta este, ca și reacția, de altfel, \"efectiv surprinzătoare\"

și te întreb: tu când ești incoerent, când promiți că nu mai deranjezi oamenii sau numai când vorbești?

Zau că nu știu al cui ești...

prezența voastră îmi este mai mult decât suficientă. Restul (Dan) este \"iluzie care s-a dus sau iluzie pe care ți-o faci\". Mulțumesc.

Cu drag,

\"când și de ce este frumoasă lumea?\"
\"...cand se joaca mintea cu nuantele, cand inima rasuna dincolo de simturi...cand multe...oare cand?\"

întrebarea chiar are un posibil răspuns :).

Cu drag,

Expansiune cosmologică într-o inimă de pasăre cântătoare.
- Până când cânți, pasăre rară?
- Până la roșu, până dincolo de inima mea.
Ai observat, Gabi, că, atunci când genunchii obosesc, spatele mai poate?

Cu drag,

luna se rostogolește în noapte ca o roată ruptă la dric, tresar porumbeii sufletului și uguie stins a frică și a mirare de femeie-mamă.

Cu drag,

infinită introvertire colorată în incertitudine ca o \"navetă spațială\" plasată între cititor și sufletul celei care scrie. Un \"spațiu deschis\" spre o nouă poezie, o poezie a corpului astral și a lumilor lui nebănuite decât de cel care le ordonează afectiv.
Îmi scriai nu de mult la un comentariu de dificultatea interpretării \"substraturilor\". Cred că aceeași problemă se pune și în cazul \"suprastraturilor\" :).

Cu drag,

Mă iartă, din nou. Ai absolută dreptate din punct de vedere stilistic. \"Defectul\" e al meu că refuz să finisez \"trăirea brută\". Și aici îi dau dreptate și lui Claudiu B., dar ce să fac, așa fac \"sistematic\". Poate iese ceva... .).

Același,

Mă iartă, nici nu am observat că avea ritm... Nu sunt \"malițios\", ci acesta este adevărul. A curs. Dar cred că este și motivul pentru care nu am să o \"ajustez\". Despre \"titlu\", nu pot, că mi-am amintit că mai am una care se cheamă \"Vise de pomană\"...
Mulțumesc pentru mesaj, pe care, coincidență, l-ai lăsat în timp ce eu eram la tine la poezie.

Cu respect,

viața ca un \"cod genetic\" al morții, artistul ca un cod genetic al adevărului pe care \"numai Tatăl îl știe\".

Același,

Acest text este la \"personale\". De aceea am să vă rog să mă iertați că am să mă rezum doar la a vă mulțumi pentru lectură și pentru gândul exprimat.

Cu prețuire,

ca un bună-dimineața poetic.
Așa cum ți-am mai spus, eu îți mulțumesc.

Cu drag,

O să mă întrebi, probabil, de ce bănuiesc eu că cineva care are o atitudine \"pozitivă\", așa cum ai tu acum, poate să fie \"rău-intenționat\". După \"mintea mea odihnită\", simplu, că aceia ca tine, care pot \"remarca\" o poezie, lasă \"un semn\" numai atunci când au de făcut \"obiecții\". Atunci când textul este \"bun\", deși l-au citit, \"omit\" să facă un \"comentariu\". Cel mai bun exemplu în acest sens, evident, după criteriile mele \"neobiective\", este Silvia Caloianu, ale cărei texte ar merita mai multă considerațiune decât ale oricui. Evident, dintre cele pe care eu le-am citit. Și, cu toate acestea, este mai comod, după cum bine spunea cineva, \"să se arunce cu stele\" pe principiul \"nați-o ție dămi-o mie\".
E o banală obeservație, evident, subiectivă și \"lipsită de nivel\", probabil și mai lipsită după această precizare. Puțin îmi pasă.

Claudiu,

dacă există \"impertinență\" în aceste comentarii, îți aparține! Ai dreptate. Deși sau habar nu ai despre ce vorbesc sau ești rău intenționat (înclin spre cea de a doua variantă), îți permiți să faci comparații și, culmea, cu versurile tale. Am precizat și repet: puțin îmi pasă \"cum înțelegi tu o viziune și un sentiment\". Mai mult. În versurile de mai sus, încercam, prin antiteză, dincolo de aspectul \"psihologic\", singurul pe care se pare că ești dispus să îl analizezi, să descriu un concept estetic.
Însăși \"forma\" poemului și deductibilitatatea versurilor, așa cum îți prezentam în primul comentariu, este aceea a unei nave, ca și exemplu pentru o \"construție exterioară a catedralei\". Analogia îi aparține lui Wilhem Worringer.
Dar, realizez că spun prea multe cuiva căruia, dintr-un motiv sau altul, puțin îi pasă. Că nu vrei să înțelegi, că nu poți sau că nu ai ce din textul de mai sus, așa cum am mai spus, nu e problema mea. Faptul că relația ta personală cu un text te pune în dificultate interpretativă, nu înseamnă că automat e o \"beție de cuvinte\". Ai mai făcut astfel de \"clasificări\". Cu aceleași \"obiective\" motivații.
Și să îți spun ceva: să își dorească mai puține simboluri în poezie poate oricine.
Și îți mai spun ceva. Puțin îmi pasă cu ce cunoștnițe personale vine fiecare să citească o poezie. Nu am de când să scriu și \"note de subsol\" unei poezii. Eu scriu. De înjurat are cine. Vorba ta: și auirea, dar când o să fie justificat.
Mulțumesc.

Clau,

legătura dintre \"Arcadia\" și \"jack\" este un craniu. Îți este mai de folos?

Numai cercul începe și se sfârșește în același punct.
Eu mă bucur, oricum. \"Am mintea odihnită\" :).

Cu respect,

1. Clau, statul în cap, zic unii, duce către \"eliberare\".
2. Faptul că, pentru tine, Poezia trebuie să fie \"cumva\", nu cred că mă privește pe mine. Nu ai decât să scrii cum dorești poezie. Nu cred că asta de îndreptățește pe tine să îmi ceri mie să scriu \"cumva\" poezie.
3. Ce nu înțelegi Tu din poezia mea nu e problema mea. Nici măcar dacă nu este nimic de înțeles!
4. Ce poezii ajung la \"recomandate\" iar nu este problema mea. Dar, dacă așa crezi tu că mă determini \"să stau în cap\", te asigur că te înșeli din nou.
5. Apropo, nu știam că nu este evident: singura autoritate pe care o recunosc pe acest site este cea administrativă. Pe cei care scriu îi clasific \"valoric\" în funcție de crietriile mele absolut subiective. Prin urmare, crede-mă pe cuvânt, te citesc zilnic, dar \"nu aș umbla în pantofii tăi\". N-ai autoritate :).
Cât despre \"amar\", bănuiesc faptul că este inutuil. Dacă ceea ce exprimai era sincer, nu se justifica. Pentru mine rămâi același. Dar asta nu înseamnă că trebuie să îți dau dreptate doar pentru că ai avut bună-voința să deschizi gura, în ciuda faptului că ești obosit.

Cu respect,

Clau, sincer, așteptam o astfel de reacție din partea ta, însă, posibil să mă înșel, mai bine documentată. Parcă nu cu multe zile în urmă încercai să îți scuzi una dintre poezii cu \"teoria poeziei care trebuie să iasă din pagină\", dar, mă rog...

Am să încerc să te ajut în interpretare utilizând această metodă (care, se pare, îți este de folos nu numai când ești obosit, dar și dezorientat) cu un citat dintr-o lucrare al cărui nume nu am să te plictisesc spunânduți-l, că ești \"obosit\". Și nici al autorului (din aceleași considerente):

“Cu un gest puternic, masiv, arcul butant trece forța de apăsare a bolții navei asupra contraforturilor masive ale colateralelor. Pentru a înlesni acestora tăria rezistenței, contra presiunii sarcinii care vine lateral asupra lor, sunt încărcați de sus cu fiale. Sensul constructiv al acestor contraforturi poate fi deci înțeles numai dacă este privit de sus în jos. Pentru impresia estetică însă este hotărâtor drumul invers, drumul parcurs de jos în sus. Vedem cum din rezervorul forțelor contraforturilor se desprind energiile ce năzuiesc spre cer, pentru ca într-o puternică desfășurare de forță mecanică să ajungă obiectivul înălțimii.”

Sper ca, altă dată, dacă tot este textul atât de anost, să comentezi măcar tu mai interesant. De ce să fim doi care plictisesc cititorii. Mai bine ne culcăm puțin înainte.

La fel de obosit ca și tine, poate mai obosit, dar cu mai multă aplecare spre înțeleger. Simpaticule!

Același,

îți mulțumesc pentru gândul exprimat. Sincer, nici eu nu mai știu dacă nu sunt tot eu și în a doua jumătate. Cine nu a fost ispitit de \"curentul estetic\" din vremea lui :)?
Din păcate, musca trage atât la miere, cât și la rahat; din fericire, albina numai la miere. \"Insectarul istoriei\" ne va înfige un ac în ceafă tuturor.

Cu respect,

Elena, îți mulțumesc pentru lectură și pentru \"perdaf\". Și pentru celelalte cuvinte.

Dana, aștept \"ecoul\" versurilor tale :).

Cu drag,

și dacă treimea alunecării te-a răstignit îfigându-ți raze de lumină și de întuneric în membrele căutând \"calea de mijloc\" nu trebuie să te temi: lumina și întunericul \"alunecă\" numai împreună, una fără de cealaltă fiind non-sensuri.
Lunecă, Ioane, lunecă într-un crescendo nebun...

Cu prețuire,