nu îmi vorbi despre moarte

infinită introvertire colorată în incertitudine ca o \"navetă spațială\" plasată între cititor și sufletul celei care scrie. Un \"spațiu deschis\" spre o nouă poezie, o poezie a corpului astral și a lumilor lui nebănuite decât de cel care le ordonează afectiv.
Îmi scriai nu de mult la un comentariu de dificultatea interpretării \"substraturilor\". Cred că aceeași problemă se pune și în cazul \"suprastraturilor\" :).

Cu drag,

pe-aici, de cateva zile
si ma tot gandesc la o expozitie cu poeziile tale...
demn de bantuit!
merci

Multumesc de vizita si gest.Ti-am retinut numele mai demult si apreciez activitatea ta literara, dar n-am timp sa bantui pe agonia cum ar trebui.Minunata imagine - ma atrage nefiinta - ceva colo ne spune poezii...Aici - ai dramatism, captezi, imi place, seamana cu mine. Mai ales sfarsitul! Felicitari!

Expozitie a poeziilor tale... imi place, nu numai sufletul dar si ochiul (cel de-al treilea pineal) vede asta..

Nu interpretati gresit : seamana cu ce simt eu. Daca cititorul se regaseste in text - totu-i perfect. Vorba romaneasca are multe dedesubturi, ce sa-i faci. Silvia - esti originala! Sincer! Ma duc sa te mai citesc - netul meu si-a tras putin sufletul si fiul meu a iesit cu prieteni...

E un fel de fericire pentru mine si faptul de a gasi aici reflectiile voastre, oricare ar fi ele, reflectii ce imi vor aminti de timpul in care mi-am trait, posibil, cel mai fascinant eveniment al spiritului...Va multumesc, va citesc si eu...

Nu eram \"originala\", dupa cum a zis Lucia (stiind sau nu?...), dar nu eram constienta ca plagiez pe cineva...era o expresie, cred ca m-a emotionat/impresionat si am retinut-o...nu concretizez...am schimbat, zilele trecute, nu-mi pot reveni...