Vasile Munteanu

Vladimir, ai dreptate; în definitiv, nici nu cred că există atribute, ci numai iluzii între subiect și predicat.

Adrian, ca să parafrazez, ajunge-i sufletului vioara sa. Sunt sigur că fiul tău cântă din suflet.

Mae, de ce, oare, unoeri nu e nevoie de cuvinte?

George, îți mulțumesc pentru primul comentariu și pentru, probabil prima lectură.

Vă mulțumesc tuturor; atât pentru cele văzute, cât și pentru cele nevăzute.

Introvertire până la surmontarea \"sine\"-lui. A te rătăci în sine ca în sufletul lumii. A înțelege pntru a te înțelege. A iubi pentru a te iubi. A fi(esse) pentru că ești.

Multe semnificații, \"pământeanco\", pentru câteva versuri și nici atât comentariu.

Cu drag,

ai dreptate. Dar, cu toate acestea, nu am să retrag poezia (și, crede-mă, am mai făcut-o) și nici nu am să schimb ceva la ea: de ce aș retrage-o sau schimba doar pentru că cineva a vrut să se răzbune \"inetelectual\" sau pentru că nu a înțeles nimic din poezie?

e clar, astăzi trebuie să scriu mai puțin: am scris un \"mai\" în loc de \"m-ai\"...

Același

Ce păcăleală mi-am tras! Și eu care credeam că tu crezi că eu cred că tu crezi că eu sunt singurul care se \"plimbă cu picioarele pe cer\"...

\"Tărâm ocultat\" al iubirii, surprins între ipostaza lui efemeră (\"fluturi\") și ipostaza lui \"inutil obiectivă\" din perspectivă afectivă (\"îngeri miopi\").
Albastrul nu mai are valența speranței (de-nu-mă-uita), ci capătă semnificația certitudinii (\"de-mai-uitat\"), singura \"realitate\" fiind \"vaporii capilari\", acea aromă indefinită, însă particulară fiecărei femei.
Un poem al olfactivului etern: oricâte femei voi iubi, mirosul tău mi-l voi reaminti întotdeauna...
(ai un \"uneri\")

Cu respect,

Cum poți, oare, mulțumi cuiva din ce în ce mai mult? Iartă-mi, te rog, \"evaziunea gramaticală\". Nedormit și în \"delirium\" fiind...

Cu respect,

Ce regretabil că, indiferent ce s-ar întâmpla, unele opinii nu se mai pot schimba. Nici în bine și nici în rău.

Același,

Motto-ul paginii mele (pe care l-am schimbat) suna cam asa:
„Nimeni nu ar scrie versuri dacă problema poeziei ar fi să te faci înțeles” (E. Montale).

Dar, probabil, ca nimeni nu isi mai bate capul cu asa ceva...

Cu drag,

Ioana, păi... cred că tocmai de aceea. Crede-mă, inițial, exact acesta a fost verbul ales. Era și suficient de \"neuman\" și suficient de \"întins în timp\". Însă era \"înspre\", nu era \"dinspre\", și, în plus, era oarecum \"pasiv\". Am optat pentru varianta \"nici înăuntru, nici în afară\". Nici pe deplin deja în sufletul ființei, nici pe deplin încă în sufletul lumii. Dar, mă mai gândesc (așa cred :P).

Mulțumesc și-mi pare bine de \"obicei\".

Cu drag,

e-o lume târzie e ploaie și-s gol
biet înger cu aripi târâte-n nămol

zadarnice brațe rup sulful cleios
e-o lume nervoasă și eu sunt duios

Bună-dimineața, periferie de oase.

Cu prețuire,

Anca, mă iartă, era \"minții\", ci nu \"minți\".

o capcană a melancoliei în care mica sălbăticiune și-a prins sufletul. Nu plângeți, nu veniți în ajutor. Își va rupe cu dinții jumătate de suflet și cu cealaltă jumătate va să fie din nou liberă.
Doar că acum doare al naibii de tare. Ce, nu știați?

Cu drag,

Jumătate + 1 s-a operat. La ce nu îmi vine să renunț, paradoxal, este tocmai acel \"a făta\" și aceasta pentru că l-am folosit pentru a face anume tip de distincție... Fără el dinstincția devine oarecum echivocă.

Același,

Virgil, acum nu am nici o scuză. Acesta nu a mai \"curs\". Promit să reflectez la observațiile făcute de către tine. Este impactul textului cu un \"anume tip\" de cititor. Aștept și alte reacții (dacă au să vină... :)). Oricum îți mulțumesc pentru prezența repetată și pentru gândul bun.

Elena, \"zică lumea orișice...\". Mulțumesc mult pentru \"impecabila\" supraapreciere.

Cu prețuire,

Adrian, astfel de cuvinte venite din partea ta fac cinste oricui. Mulțumesc din sufelt.

Enver, aș vrea din suflet să vină ziua în care să zâmbesc la gândul că \"am făcut destul\". În definitiv, tot ceea ce se face, așa cred eu, nu se face în vederea \"acoperirii unui necesar\", ci în vederea evidențierii lui. Mai mult de atât, crede-mă, nu îmi doresc. Dacă mi-aș dori, m-aș teme de neputință și nu aș mai face nici măcar atât.
Îți mulțumesc pentru primul comentariu și poate, în timp, ne vom înțelege mai bine intențiile.

Cu respect,

Elia... x 3.

Mae, un \"căprior\" mic viețuiește întotdeauna lângă un căprior mare :). Tu ai un \"căprior\" al tău, așa cum nu are nimeni.

Ioana, poate da, poate nu. Îți mai amintești uniforma școlară. Cineva ne obliga să purtăm un număr matricol. Asta nu însemna că erau \"mai morali\" decât noi, ci doar \"mai mari\". Farmecul \"constrângerilor\" consta în aceea că viața era plăcută abia după ce constatai că unii dintre \"oamenii mari\", puțini de altfel, chiar erau oameni. Și nu erau \"meditații\", ci \"convorbiri particulare\" :) (bine, fie, douăpunctepemare :P).

Virgil, încerc eu să \"eludez meandrele\" punctuației, însă \"ochiul\" tău vede din nou bine: titlul, în mod normal, are punctuație - \"Între noi, trei\". Mulțumesc pentru lectură.

Anca, o analiză foarte, foarte aproape de \"nebuniile\" minți din momentul scrierii acestor versuri. Despre \"forma\" versului respectiv

\"te-ai lovit la cap în copilărie în fiecare fiară moare din doi /în doi un copil al treilea copil eu\"

am să încerc să las punctuația mea atipică:

te-ai lovit la cap.
în copilărie în fiecare fiară moare din doi.
în doi un copil al treilea copil eu.

Vă mulțumesc mult pentru prezență și pentru comentariu.

Cu prețuire,

Cristina, îmi pare bine că ți-a plăcut, îmi pare rău că nu ai nimic de obiectat :). Mulțumesc de prezență.

Claudiu, eu, în general nu mă îndoiesc de \"subiectivitate\". Ci numai de \"obiectivitate\" (nu mă întreba ce însemnă, că nu știu; probabil o subiectivitate mai subiectivă; sau mai puțin subiectivă? habar n-am...). E suficient să lași un semn din care să reiasă \"subiectivitatea\", Claudiu. Altminteri, crede-mă, \"nu e dracul așa de negru\" :). Vorba ta (sau a lor), \"Prietenii știu de ce\".

Dana, dimineața, la prânz și seara: poezie. Dar nu pe stomacul gol. După două păhărele mici de tărie și patru mari de bere. Dar să fie \"Bergenbier\". Dacă nu găsești, cerei lu Claudiu. Că, dacă nici el nu are, găsește la niște prieteni care \"știu de ce\".

Vladimir, cuvintele tale sunt totdeauna mai semnificative decât par. Mulțumesc mult.

Ioana, \"sunt timid, dar mă tratez\". Știi starea aia în care zici nu scriu acum trei rânduri că vreau să vin mai târziu să mă dau mare în fraze? Și nu mai apuci să te întorci din diverse motive mai mult sau mai puțin obiective? Cred că ăsta este motivul pentru care nu am lăsat un semn la \"natura ta moartă cu figuri geometrice\" (apropo, natura ta nu e... \"vie\"?) :P (învăț repede, nu?)

Mulțumesc tuturor.

E clar. Muzele și-au făcut de cap azi-noapte. Multe poezii deosebite am citit azi.
\"Arabescurile\" tale, Virgil, îmi par ca niște fulgere ale rațiunii, care ieșite dintr-un \"eros\" simfonic fac formele abstracte ale întunericului să vibreze în ritm de anemone despletite.

Cu respect,

\"douăpunctepemare\" pot reprezenta multe lucruri, imaginație este, slavă omului!
Cât despre agonie, eu credeam că în \"Agonie\"(.ro) suntem cu toții.
Iar despre \"meditații\", de unde să știe omul cât îl costă dacă nu întreabă (dar se vede treaba că nu pe \"meditator\" :)).

Cu drag,

Elena, Ioana - și eu care credeam că sunt \"viu\" :) (douăpunctep - pentru Ioana, sic!)

Elia, de la tine am învățat semnificația \"cuvitelor de mijloc\" (în comentarii :)).

Cu drag,