VMVasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
Bucuresti
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
sincer? e prima întrebare înțeleaptă pe care am auzit-o de la o vreme încoace...; un răspuns la fel de sincer: nimic social; scriu și mă lupt cu morile de vânt care uneori capătă „chipul și asemănarea” unora de mai sus.
Asta e, am ales să nu îmi pun un carton de gât pe care să scrie „Poet”...; scriu și încerc să răspund „în ton” acelora care au ceva de comentat exclusiv la textele mele; nu sunt nici critic, nici analist... sunt doar cineva care încearcă să comunice.
Asta e, am ales să nu îmi pun un carton de gât pe care să scrie „Poet”...; scriu și încerc să răspund „în ton” acelora care au ceva de comentat exclusiv la textele mele; nu sunt nici critic, nici analist... sunt doar cineva care încearcă să comunice.
Pe textul:
„Virgil Diaconu și o subiectivitate întârziată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextdacă eu sunt „berbec” și tu te mulțumești să faci parte din „turmă”, înseamnă că jucăm în aceeași piesă în stagiunea de montă; sau în sezon extrafotbalistic...
Pe textul:
„Virgil Diaconu și o subiectivitate întârziată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextși maha-, parma-, metacunoscutului Munteanu Cristian Robert:
vă citez: „Tin sa spun asta pentru ca oamenii ca matale au un ascutit simt al contorsionarii motivelor. Sa vrei sa jignesti un om facandu-l \"cel mai fotograf poet\", sa-i spui ca este \"jenant si penibil\"...”. Dacă poți justifica matale că „am vrut” fără să „contorsionezi motivul”, zău, îți dau dreptate; în rest, mi-am spus doar părerea vizavi de circul acela cu jumătate de normă... Ce crezi despre „persoala” mea, te privește chiar și în intimitate...
vă citez: „Tin sa spun asta pentru ca oamenii ca matale au un ascutit simt al contorsionarii motivelor. Sa vrei sa jignesti un om facandu-l \"cel mai fotograf poet\", sa-i spui ca este \"jenant si penibil\"...”. Dacă poți justifica matale că „am vrut” fără să „contorsionezi motivul”, zău, îți dau dreptate; în rest, mi-am spus doar părerea vizavi de circul acela cu jumătate de normă... Ce crezi despre „persoala” mea, te privește chiar și în intimitate...
Pe textul:
„Virgil Diaconu și o subiectivitate întârziată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextar fi bine ca în „construcția” respectivă să îți revezi și acordul subiectului cu predicatul (evident, dacă nu este o subtilitate culturală...)
Pe textul:
„Virgil Diaconu și o subiectivitate întârziată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context„sunt aproape convins ca marea majoritate a celor din sala au mai multa cultura decat dumneavoastra...” Apropo, dacă „marea majoritate” ar avea mai multă cultură, ai scrie și tu „majoritatea” (evitând pleonasmul) și nu te-ai număra în „mica majoritate” care este sau „convinsă” sau „aproape convinsă”; dar, probabil, pleonasmul la tine e figură de stil și mostră de logică...
Pe textul:
„Virgil Diaconu și o subiectivitate întârziată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context„Am vrut sa dau varianta mea de articol intr-adevar obiectiv, dar nu cred ca va folosi celor de aici. Pe scurt s-a intamplat asa: a fost un cenaclu obisnuit asa cum e mereu (fara cuvinte gen \"regal poetic\" si alte bazaconii) in care poezia d-lui Diaconu a fost catalogata drept \"prafuita\" si care \"nu spune mai nimic, nu e vie, nu agata cititorul, desi are unele pasaje bune in poemul America\" ”.
Domnule Mândroiu, citatul vă aparține. Eu, dimpotrivă, am afirmat că se poate trage foarte ușor, prea ușor (așa după cum just observați) concluzia că este „prăfuită”. Asta e, subiectivități și subiectivități...: „Este poezia lui Virgil Diaconu „prăfuită”? Dacă aș accepta concluzia la care ajunge Robert Mândroiu, parțial justificată de către „interpretarea” așa-zișilor recenzori, atunci ar trebui să mă mulțumesc să spun că da.”
Domnule Mândroiu, citatul vă aparține. Eu, dimpotrivă, am afirmat că se poate trage foarte ușor, prea ușor (așa după cum just observați) concluzia că este „prăfuită”. Asta e, subiectivități și subiectivități...: „Este poezia lui Virgil Diaconu „prăfuită”? Dacă aș accepta concluzia la care ajunge Robert Mândroiu, parțial justificată de către „interpretarea” așa-zișilor recenzori, atunci ar trebui să mă mulțumesc să spun că da.”
Pe textul:
„Virgil Diaconu și o subiectivitate întârziată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexto singură precizare: „autoritatea Prometheus” mă lasă atât de rece că aș putea să spun arctic, deși văd că salivați profund; în rest, fiecare pe câmpul lui, măcar eu am ales unul demn, al solitarilor, pe care, deseori, e drept, unii mai scapă „turma”, măcar așa, vorba lui M. Preda, ca să „belească ochii”.
Cât despre semnele de întrebare, dacă ai citi și atent (observă că nu am spus mai mult) pe „poezie ro”, ai descoperi și singur.
cât despre teme, aveți dreptate, nu îmi fac decât propriile teme și nu mă aliniez „în rândul” nimănui.
Cât despre semnele de întrebare, dacă ai citi și atent (observă că nu am spus mai mult) pe „poezie ro”, ai descoperi și singur.
cât despre teme, aveți dreptate, nu îmi fac decât propriile teme și nu mă aliniez „în rândul” nimănui.
Pe textul:
„Virgil Diaconu și o subiectivitate întârziată" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexte un stilistician desăvârșit, hrănindu-se (până la mutilare) din orizontul poetic al altora; o definiție? vampir nadiro-zenitian
Pe textul:
„gang-bang" de Vasile Munteanu
Recomandat0 suflu
Contextmă simt copleșit; de declarație, de arhitectul fonic pe care îl (re)descopăr în tine; ce pot să spun? mie poate nu îmi iese, poate îmi plac imperfecțiunile, rostirea cântată de frică la drum de noapte...; încă o dată, mă simt copleșit de generozitatea-ți.
cu prețuire,
cu prețuire,
Pe textul:
„în frig, sunt actorul cu roabă" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextam intenționat în ziua în care ai postat poemul (coincidență aniversară :) ) să îți scriu ceva „mai elaborat”, însă, prins de propriile mâhniri (am retras poezia din aceea zi…), am abandonat „proiectul” (știu că ți-a plăcut întotdeauna că abuzez de ghilimele:) ); cât de mișcat am fost de starea ta mi-e teamă că nu aș mai putea să redau cu atâta intensitate, însă nu îmi va fi rușine să apelez la precursori consacrați, astfel încât să îți pot scrie: „Să nu te pierzi în vraja acestei nopți ușor/ În groapa zilei vârsta veche-i scrum smintit;/ Să ragi, să ragi când simți luminile că mor.// Pentru că n-are pic de fulger vorba lor, / Cei înțelepți știu prețul beznei, la sfârșit, / Dar nu se pierd în vraja acestei nopți ușor. […]” (Dylan Thomas).
întoarce-te ca o îmblânzitoare de lupi-de-stepă :)
Pe textul:
„Poemul deșertăciunii" de Elena Albu
0 suflu
Context„dar ăsta nu-i joc...”; eu nu zic nimic, Elena, eu doar sugerez; mulțumesc pentru atenție, ochii mei s-au uitat prea mult în monitor...:)
Pe textul:
„în frig, sunt actorul cu roabă" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextadauga, te rog, (la „mineral - vegetal”) - animal:
Pe textul:
„bala ingerului/caria lui" de Ioana Barac Grigore
0 suflu
Context(în)cântarea de sine devine, prin identificarea individului uman cu actorul-instrument, similară actului creat/creațional; devenirea se face prin pierdere, evoluția prin dobândirea de noi atribute; antagonicul este unul de factură deterministă, respectând ierarhia mineral – vegetal: catran-carbune-mina și lapte-zer-uger, cu întreaga semnificație de posibile interpretări, finalitatea fiind atribuită „pescuirii în afară”, a convertirii dinspre interior către lumea înconjurătoare, cu întreaga ei diversitate de obiecte/fenomene (evident, daca nu suntem rautăcioși pentru a interpreta că „la întâmplare prietenul meu/ mi-a făcut în salon…”) )
aș fi recomandat și eu textul, dar a făcut-o Mihai și bănuiesc faptul că a vrut și el să spună ceva.
același,
aș fi recomandat și eu textul, dar a făcut-o Mihai și bănuiesc faptul că a vrut și el să spună ceva.
același,
Pe textul:
„bala ingerului/caria lui" de Ioana Barac Grigore
0 suflu
Contextnu știu dacă imaginea aceasta are legătură sau nu cu eclipsa euridiciană, însă îmi pare foarte puternică această viziune a lunii întoarsă pe dos ca un nou humus pentru o nouă lume supusă unui alt tip de relativitate.
Pe textul:
„rapt" de Radu Herjeu
0 suflu
Contextsau ești unul dintre renii lui moș crăciun sau ești și tu un om bun; mulțumesc de lectură și perspectivă.
Pe textul:
„avant-coureur" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextinițial, și eu am scris ca tine, însă, în cele din urmă, m-a învins sinceritatea: pe cine mint? pe cine mă mint? iart-mi neputința.
Pe textul:
„avant-coureur" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextm-a impresionat zbaterea aceasta simbiotică între delir și conștientizare, între autohton și exotic, între fatalism și optimism; am găsit aici tumultul unei inimii profane până la puritate intoxicată de culorile mincinoase ale unei realități amalgamate, în care punctele de reper au căpătat valoarea bulelor de aer ce părăsesc una câte una recipientul unui vis frumos rămânând, la final, un gust plat și sălciu ca o rană peste care trebuie pusă în timp util gheață.
Poate ar fi bine să revezi puțin textul, sunt mici stângăcii de construcție, mai ales pe final, unde rima se aglomerează și se repetă (gheață-gheață-dimineață), ghioc-noroc pare puțin forțat în discurs, mai ales cum a curs textul în prima parte; evident sunt sugestii...
Altminteri, îmi permit să remarc textul pentru prospețime, mai ales pentru ineditul imaginilor în raport cu ce se scrie „in corpore” pe site.
cu drag,
Poate ar fi bine să revezi puțin textul, sunt mici stângăcii de construcție, mai ales pe final, unde rima se aglomerează și se repetă (gheață-gheață-dimineață), ghioc-noroc pare puțin forțat în discurs, mai ales cum a curs textul în prima parte; evident sunt sugestii...
Altminteri, îmi permit să remarc textul pentru prospețime, mai ales pentru ineditul imaginilor în raport cu ce se scrie „in corpore” pe site.
cu drag,
Pe textul:
„Cu paiul" de CORINA PLESA
0 suflu
Contextștii, când eram mic îmi plăcea să merg în târgul moșilor de vară; aici, ca în orice târg, erau tot felul de „reprezentații”; eu îmi pierdeam vremea privind la un motociclist închis într-un grilaj de metal cu formă de ou în care, prin viteză, învingea gravitația și reușea să se învârtă până amețea sau până termina combustibilul; uneori mergea împleticit, alteori cădea; l-am întrebat de ce nu face altceva și mi-a răspuns foarte simplu: „altceva nu știu să fac...”.
cu drag,
cu drag,
Pe textul:
„erase" de Anne Marie Oprea
0 suflu
Contexttăcut am ieșit de multe ori, Geea, din pagina ta, ca din sufletul unui om surpins în intimitate...; mă iartă că de cele mai multe ori am tăcut; știu că, de cele mai multe ori, un singur cuvânt ar fi de ajuns; dar cine poate rosti acel cuvânt care să reaprindă ceanușa? eu recunosc tare neputincios mai sunt...
cu drag,
cu drag,
Pe textul:
„Amară" de Gabriela Marieta Secu
0 suflu
Contextmulțumesc mult pentru cuvinte; nici eu nu sunt mai puțin vinovat..., dar poate că lucrurile vor intra ușor, ușor pe un făgaș „normal”.
cu prețuire,
cu prețuire,
Pe textul:
„recrutul propriei stări" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context