recrutul propriei stări

O singură postare e suficientă ca să-l regăsesc pe cel dintotdeauna. Am mai fost pe aproape, dar sarcinile zilnice, obligatorii și autoimpuse, nu mă lasă să adâncesc lucrurile și să dau prea multe semne.
O pagina cu imagini fruste, gălăgioase și mustind de viață. În ciuda celor ce s-ar putea crede despre mine, sunt de partea suculenței narative și prozodice, de tot ce se îndreaptă spre experiment și spre decuparea unei stări prin care să recunosc personalitatea creatorului.
Imaginea preferată : \"ninge sau îmi curg oasele?\"
Mă bucur, de asemenea, că ești activ, în ciuda tuturor dispozițiilor, nu întotdeauna pozitive și productive, ale celor din jur.
Tot înainte, că înaintezi bine !
Cu drag

mulțumesc mult pentru cuvinte; nici eu nu sunt mai puțin vinovat..., dar poate că lucrurile vor intra ușor, ușor pe un făgaș „normal”.

cu prețuire,