Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu
@vasile-munteanu
Poezie

mie însumi

1 min lectură·
Mediu
ating norul ca pe un monitor digital
dumnezeu e învelit într-un cearșaf de spital
trece un cocor purtând cheia morții la gât
de atâta toamnă iar mi se face urât
îi șterg sudoarea cu buzele mele de apă
mercurul inimii se înalță și crapă
îmi bat pământenii gleznele cu metrul
că le-am stricat sărutând termometrul
cad în cap sau poate în scrisu-mi de mâini
mă pansez cu limbă fierbinte de câini
sprijinit doar în membre solare
par o masă cu patru picioare
rid de echilibru țin pe frunte
pomana lor și vasele multe
ies aburii ca viermii din varză din carne
cuvintele mele sunt altora haine
umblu gol prin altarul rostirii lovit
de aceia ce mă vor jertfit sub cuțit
nu-nțeleg că-s viu și n-am să mor curând
că mă scriu când plouă pe pământ
că ninsoarea oaselor mi-e împotrivă
ca o rană mută sub colivă
054.225
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
146
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “mie însumi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/149663/mie-insumi

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@elena-malecEMElena Malec✓
și nu fiindcă ne anunți din titlu, ci te regăsesc ca stil(conținut, cum vrei tu). Prin stil nu ma refeream la stilistică ci spcificitatea fiecaruia, universul poetic.Tu ai un fond de dezagregare valorică, dar e bine controlat la nivelul spusei. In dezmembrări, ce mai, te-ai jucat puțin cu hamurile...conținutului.
Are poezia de aici ceva din spasmul eminescian și ceva din lamentarea bacoviană. Poate greșesc.Oricum, ăsta e Tedi pe care îl recunști dintr-o mie...de poeți.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
nu știu dacă e bine să recunosc asta sau nu, însă am scris această poezie 09.11.\'05 d.c.E. (a se citi „după comentariul Elenei”:) ); încercam să văd dacă mi-am păstrat sau nu simțul receptivității... :)
Ce bine că mai există și oameni sinceri.

cu drag,
0
@liviu-nanuLNLiviu Nanu✓
M-a atras aici titlul poemului (am și eu o poezie cu același titlu), eram curios ce viziune are autorul. Am avut o surpriză plăcută. Pentru prozodie (opinia mea strict personală) cred că ai mai putea schimba pe ici pe colo lăsînd versul la 12-13 silabe. De exemplu aș scoate \"legată\" din versul 3. Tot ca exemplu, strofa a 4-a, primul vers este de 13 al doilea de 11 silabe. Bineînțeles, poezia poate rămâne și în forma asta, mă gândeam că efectul ar fi mult mai puternic cu aceste mici ajustări. Am încercat și eu astfel de construcții lirice în vreo două poeme (pasager și în piață), distihul sună bine dacă respecții prozodia. Dar aici fiind un atelier, putem încerca orice. În concluzie, mi-a plăcut.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
mulțumesc pentru sugestii: „legată” scot pe loc :); la celelalte mă mai gândesc; cât despre titlul poeziei, am mai avut una, „Mie însumi, la revedere” (pe care ai remarcat-o și tu...), dar care acum (prin bunăvoința Niei să sperăm că nu pentru mult timp:) ) nu mai este în pagină, întrucât am șters-o.
Și, în timp ce scriam, mă gâdeam la „versul 4”; cred că i-am găsit dezlegare; mulțumesc.

cu respect,
0
@gabriela-marieta-secuGSGabriela Marieta Secu✓
si aici amarul colcaie starnid dureri... as incerca putin pe ultimele doua versuri sa rup finalul altfel... ninsoarea oaselor mi-e impotriva/ in rana sangerand a coliva...
ma iarta, prea multe ca-uri la inceputul sfarsitului... asa simt eu, e poezaia ta, tu esti cel care faci ce vrei insa. bafta.
0