Vasile Munteanu

dacă și deslușești dicteul, te cred; eu, de exemplu, puteam să jur că e un dicteu muzical (poate glumesc), unul care ducea sensul dicteului suprarealist în altă parte (poate glumesc și mai tare); sunt unii pe site care folosesc anapoda ambele termene [(aici nu glumesc, și \"suprarealismul\" și \"dicteul\" (care dacă mai e și automat e chiar pleonastic...)]. Expirație! îți urează

pentru empatie și pentru cuvintele sensibile.

cu drag,

adevărat: există ritm; universal, fizic, psihic, social; și particularitățile lor; mulțumesc pentru semn.

cu drag,

Mădălină ai trecut pe buze cu lumină.

cu drag,

eh-ul acela s-a vrut mai profund :); cât despre anestezie și intervenție, pot să spun că, luând \"Ce să spun!\"-ul tău (cu tot cu semn) drept buzduganul care sare pe masă și apoi în cui, credeam că zmeul-comentariu urma să vină zgăndărit de mirosul \"cărnii de om\" :)...

Cum în toate poveștile binele triumfă:

1. mă bucur că ai răspuns
2. mă bucur că ai răspuns dintr-o suflare
3. îmi mulțumesc pentru scurtul, dar pertinentul incurs în poezia Getei Adam.

mulțumesc pentru atât de multe și de grăitoare cuvinte; ce pot să spun? cel puțin la aia cu postumanul m-am înrădăcinat de tot...:).

cu reciprocitate,

mai rămân celelalte genuri literare; celelalte arte... parafrazează, parafrazează...

mulțumesc pentru anestezie, aștept intervenția :).

hmmm... Adevărul... \"numai Tatăl\"...:); mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

cu drag,

o femeie cu pălărie transferă întotdeauna din atributele sale acestui accesoriu... vestimentar; mulțumesc pentru prezența neașteptată.

cu drag,

mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

ia, să vezi (că nu);

zâmbet
(întors)

:).

mulțumesc tuturor pentru lectură și semnul de suflet;

în locurile copilăriei mele, copiii (cei mai mulți) încă își mai fac sănii din trei blăni, două dintre ele (tălpigele) fiind bătute în metal dat cu parafină încă din vară; amatorii de \"sporturi extreme\" să încerce sania în muntele Căpitanul, la Rucăr... vorbim \"după\"...:)

Bia: sensibilă, ca de obicei;

Djamal: bine ai poposit prin iarna paginilor mele;

Dan: măi, pe tine te-au plătit ăia de la \"Fulga\" pentru reclamă (lasă, că și pe mine...) :);

Mădălin: bine ai venit; deși e cam devreme, totdeauna bucuros de \"colindători\";

Uln: pătruns-ai mult în sufletul acestor rânduri; doar că, deși par de când lumea, iernile \"mele\" nu par niciodată bătrâne; și ție bun venit.

Ioana: zici că stai cuminte în sania asta...:); și dacă spuneai \"bancă\", nu greșeai; sunt dintre aceia care au gustat și datul cu banca pe zăpadă (știi tu, băncile acelea de lemn...) și cu sertarul, ligheanul, copaia, capacul de la wc... cam tot ce prezintă \"aerodinamică\" și \"rezistență la impact\" :)

încă o dată, mulțumesc.

onorat (ca întotdeauna) de trecerea ta pe la textele mele; mulțumesc ne-prețuitule.

indicele rasdaq :),

îmi scria un prieten cândva:

\"dacă ai scrie Dumnezeu cu d mare
ți-aș spăla picioarele cu lacrimi amare\"

dacă vei avea răgazul necesar, vei constata că, din motive personale, am fost consecvent acestei \"erori gramaticale\"; și, da, am în
țeles de prima oară la ce versuri te referi :).

altfel, cu drag; la fel :)

poezia Alinei-Livia Lazăr are incontestabil o temă cetrală: erosul, considerat în elementarul său sens de instinct de conservare și de perpetuare; totul este iubire de sine; iubirea de sine prin sine și iubirea de sine prin celălalt (Eu sau non-Eu)

chiar și atunci când Li se sinucide în vers, ea ucide pe aceea din ea căre ar dori să se sinucidă; este o supraviețuitoare, este o „fecioară de orleans” contemporan-balcanică (rog ca această categorisire să fie considerată în sens genetic), care înarmată până în umeri cu genți, cu o carte în dinți și purtând în inimă convingerea că va învinge, ar fi capabilă să convertească toți călătorii liniei de tramvai 41 la noi reguli de conviețuire.

Mă simt subjugat de sinceritatea totală a exprimării a acestui text (poate mă înșel, dar pentru mine, primul astfel de poem al lui Li), de împletirea dezinvoltă a angelicului cu profanul, a dăruirii de sine Lui, Bărbatului, scindată între o tânjire nedeslușită (nu apare nicăieri explicit în text) și o disperare mută, imposibil de redat la intensitatea ei reală.

Nu e descrierea unei iubiri-scenariu , ci drama, dezolarea, neputința, frustrarea, dorința, încrâncenarea, neajunsurile „micilor” iubiri incipiente într-un nefericit secol XXI (dacă iubirile dezinteresate au cunoscut vreodată un alt timp); totul sau nimic; miza e viața.


cu drag,

mulțumesc pentru răbdarea de a mă citi și pentru cuvinte.

cu drag,

simpla confirmare împlinește un rost; mulțumesc.

cu drag,

cum presupuneam, m-am înșelat...; munții Sucevei nu fuseră vizitați niciodată :).

Cristina, mulțumesc pentru lectură și pentru \"transpunere\" în spațiu; posibil să mă înșel, cred că tu ai fost la Vatra Dornei :); Prisaca Dornei, această \"prisacă\" (speța poeziei de față:) ) este o stradă în sectorul 3 al controversatei noastre capitale, un loc incredibil de verde și de campestru, păstrat parc[ anume să contrazică \"marea asfaltare\".

cu drag,

\"altfel de culori\" zpui; hm... păi, dacă tu Mim Etic, îmi pun eu un nas roșu; s-o găsi într-un târziu cineva să vină pâinea :), ce zici?