ploi în prisacă

sal. nu te/am mai citit de ceva vreme. asta e. te intreb daca nu ai simtit asa, o stranie senzatie de frica scriind acest poem???
la o adica, pot sarii atitia satrapi sa iti explice cum ca prisaca / care sa ne intelegem nu e argheziana, e perimata, cum ca metafora \"bivol bătrân acest noiembrie\" e vetusta, ca partea cu vehicolul bovin e pasunista, poransita...
oare chiar nu ti.a fost frica. faza e ca poemul mi/a placut desi nu sint adepat, fan, etc nici nu imi permit sa fiu fan al vreounui gen, aduce ceva vechi cu sine, o caldura, familiaritate, nu stiu exact. printre altele tare comparatia cu nunta in post. acest festin incorsetat de reguli bisericesti imi aduce aminte de nunta din Generalul armatei moarte, o imahine care intr/adevar are ceva de spus. printre altele spune ca e interzisa

și eu te salut; am mai explicat undeva că locuiesc pe Prisaca Dornei, unde, asta e, n-am ce să fac, predomină salcâmii și teii; crezi că Liviu Negoiță ar fi de acord, pe motiv că sunt perimați, să îi înlocuiască, eu știu, cu niscai palmieri... constănțeni?

altfel, onorat de semn, ai tu ghinion, nimerești numai la poezii din acestea :).

cu respect,

Cristina, mulțumesc pentru lectură și pentru \"transpunere\" în spațiu; posibil să mă înșel, cred că tu ai fost la Vatra Dornei :); Prisaca Dornei, această \"prisacă\" (speța poeziei de față:) ) este o stradă în sectorul 3 al controversatei noastre capitale, un loc incredibil de verde și de campestru, păstrat parc[ anume să contrazică \"marea asfaltare\".

cu drag,

cum presupuneam, m-am înșelat...; munții Sucevei nu fuseră vizitați niciodată :).

vasea draga, m-am oprit sa las un semn poetului ce sta i prisaca si asteapta sa vina soarele. un noiembrie cu multi fulgi de nea la bucuresti deocamdata. cu mult drag, bia

Văd că s-a răsturnat lada de jucării la tine, s-au strâns multe poezii de când n-am mai dat pe-aici!
\"ating umedele vârfuri
tresar
au pielea uni om ieșit din apă\"- dumnezeiesc!
și-apoi dai în baltă cu ultimele două versuri stoarse de orice conținut! Nu te supăra, Ted, dar n-o să te doară dacă le ștergi!Va urma:

analiza ta mă derutează prin antagonism: \"dumnezeiesc\" vs. \"stoarse de orice conținut\"; e ca și cum i-ai reproșa lui dumnezeu un singur aspect al creației (omul, de exemplu, deloc prietenos :) ); neînțelegerea \"marelui plan\" scapă numai interpretului, nu și creatorului; posibil ca eu să nu fi ales instrumentul cel mai potrivit (pentru că, totuși, păstrând proporțiile, nu mă cred decât dumnezeul cuvintelor mele - și m-aș putea contrazice singur chiar și pe această temă :) ), însă cu siguranță CONȚINTUL EXISTÃ.

Star Trek, next generation :).

cu drag,

Era vorba de ultimele doua versuri, dumnezeule cu d mic, n-au ce cauta în poezia asta bună ! cu drag, la fel,

îmi scria un prieten cândva:

\"dacă ai scrie Dumnezeu cu d mare
ți-aș spăla picioarele cu lacrimi amare\"

dacă vei avea răgazul necesar, vei constata că, din motive personale, am fost consecvent acestei \"erori gramaticale\"; și, da, am în
țeles de prima oară la ce versuri te referi :).

altfel, cu drag; la fel :)