barbershop

\'auzi mamă?
tu le-ai plătit toamna nașterii mele ușuraticelor\'
o poezie ca un sandvici, cuvinte care surprind de la fața aflată în șantier la sarea noroiului în inimă.îmi place cum te strângi în sine, lângă zid, asemenea perdelelor
numai bine

mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

la asemenea strofă de început îmi dau jos pălăria; e punctul care deschide un lanț de senzații, din aproape în aproape. câteva viziuni pentru reluarea aceleiași trăiri și totul împins apoi în exterior... doar ca să se elibereze poverile: părul, îmbrăcămintea, noroiul.

o femeie cu pălărie transferă întotdeauna din atributele sale acestui accesoriu... vestimentar; mulțumesc pentru prezența neașteptată.

cu drag,

o atmosfera fracturata, un sens ce ne determina sa intelegem desfasurarea ca pe o intrerupere prin „frigul… care isi trece cutitul / la orizont”. Imagini clare, fara chenar, incadrate doar cu talent si cuvinte-trup. Un sentiment al celor petrecute in jurul „garoafelor” ce „se ofilesc putrezesc dar stau in picioare”. E o provocare simtita-n versuri ca o neliniste fireasca, dezorientata-n „toamna nasterii mele usuraticelor”. Observatiile merg mai departe, schimba paradigmele, suficient cat sa fie masurabile-n metafore fine. Un conglomerat digerabil, apasat, dar care se vrea provocat; provocand pasarile la un joc de cuvinte infometate, in ciuda necuvintelor care apar ca un simbol.
O poezie care atrage acolo unde te astepti mai putin, dezvaluind o imagine postumana; aici simturile acestuia nu dispar, dar se reformuleaza-n materia care prinde natura intre radacini.
frumos

cu stima, blueboy

mulțumesc pentru atât de multe și de grăitoare cuvinte; ce pot să spun? cel puțin la aia cu postumanul m-am înrădăcinat de tot...:).

cu reciprocitate,