Vasile Munteanu

emoția...; emoția, cred eu, e asemeni unui câmp alb, a unui perete alb sau, îndrăznind, asemeni unui alb fără obiect; eu cel mai tare mă tem de aceasta din urmă; pentru că majoritatea acelora care se pornesc a lectura gânsurile și emoția altcuiva, sfârșesc prin a manifesta tendințe autoritare, dorința de a îmbrăca în \"albul lor\" un alt suflet; și nu e nimic rău în aceasta; numai că lucrul acesta trebuie explicat, nu impus; sau, dimpotrivă, nu este un text care \"să mute munții\", dar asta nu înseamnă că cel bătut cu pietre este un necredincios...; detest \"vocile autoritare\", dar accept argumente de bun-simț; totuși, chiar și pe acestea, abia atunci când gândirea ce le însoțește și-a dovedit ea însăși autoritatea.

mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

Elia: sau vocea Naturii...:).

Djamal: numai deșertul strălucește sub nisipuri cum Rucărul se înfioară sub zăpezi...; poate părea paradoxal, m-a încântat să simt această afinitate monografică; mulțumesc pentru prezență.

Tamara: de fapt, ce anume nu înțelegi? ce înseamnă \"sobol fără soare\" sau, pur și simplu ce înseamnă \"sobol\"? el numai la oraș înseamnă șobolan; definiția se găsește în dex, asocierile ideatice îți las plăcerea de a le descoperi singură; mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

știu și eu, Elena... să fi învârtit pământul cu piciorul? ludicul, oralitatea, specificul popular probabil că au căpătat dimensiunile plasticului, siliconului, poliuretanului ș.a.m.d.

fi-vom, în curând, un popor de poeți și prozatori (la fel de lipsiți ca întotdeauna de un orizont propriu și de un specific național).

mulțumesc pentru lectură și semn.

lupta cu sine, Tamara, lupta cu sine, deseori, se petrece într-o devălmășie în care numai rigorile specifice Artei pot impune anumite linii de conduită; nu o să dezvolt această implicație (valori specifice, sisteme de referință ș.a.), ci am să mă rezum la a spune că nu cred în manifestele poetice încheiate prin [. - punct]; cui nu înțelege aceasta, consecvența îi denaturează motivațiile; nu-mi imaginez ceva mai ipocrit decât arta lipsită de \"complementaritate\" ( mod, loc, timp).

te rog, nu mi te mai adresa la persoana a 2-a.

mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

cu reciprocitate,

Doru: \"când toate acestea vor fi trecut\", Pământul va fi doar o piatră mai mare; mulțumesc pentru lectură și semn.

Alberto: realitatea e, deseori, cea mai reușită alegorie; știi care e diferența? ca între covrigul simplu și covrigul cu susan; celor ca tine, așa se pare, covrigul cu susan li se pare că este un covrig simplu; unde mai pui că aceea care cade sub incidența identității este gaura; și iată cum se poate demostra că, în cele din urmă, viitorul unui cetățean stă într-o coadă de câine (simplă, evident; tăiată ar fi cu susan). la fel de.

nu este (cel puțin nu s-a vrut), Anghel, o revoltă LA, ci o revoltă ÎN; deseori (și sunt sigur că ai simțit de multe ori asta) e motivantă energia venită prin alții; Copacii Veșnici, chiar dacă nu au rod, feresc de uscăciune Planta Adevărului; spuneam mai deunăzi Liviei că, deși seamănă foarte mult cu poezia, ce este formal este logică; tu cauți adevărul (textelor) în Coerență; eu, respectând aceleași criterii \"de manual\", încerc să îl plasez în Corespondență; de acord cu tine, discursul trebuie să fie \"ca apa\": limpede și bună de băut; dar ce apă e mai bună decât aceea care, prin decantare, la vremuri de însetare te mai ține treaz? apa băută fără efort naște mai mare și mai adâncă sete...

mulțumesc.

mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

dacă-mi permiți o analogie, la fel mi-a spus și fostul meu profesor de istorie, care, în prima zi de liceu, după ce m-a înnebunit cu întrebări preț de o oră, n-a avut încotro, mi-a dat 10; nu aveam de unde să știu că are acest obicei - ora următoare tot pe mine m-a ascultat; la prima întrebare la care n-am răspuns, mi-a dat 4; a fost ultimul 4 pe care mi l-a dat, dar nici altă notă de 10 n-am mai primit de la el; când am terminat liceul mi-a spus și de ce: - Din principiu...

e reconfortant entuziasmul tău, mai ales pe căldurile astea (fie ele meteorologice, fie literare), dar... să nu spui că nu te-am avertizat: dezamăgirile sunt la distanță de câteva texte :).

mulțumesc pentru lectură.

privirea \"din balcon\" dăunează grav perspectivei (interioare); cât despre faptul că nu te pricepi la care texte sunt sau nu \"de recomandat\", eu zic să nu îți faci griji: puțină lume se pricepe; obiecțiile mele sus-enumerate nu sunt legate de faptul că: wow! am un text recomandat! musai că e bun, cum să se ia cineva de el?! obiecțiile mele se refereau la argumentare, mai bine spus la absența ei; oricine poate spune: slab, varză, bălărie ș.a.; dar eu spun că e un semn de respect pentru acea persoană când îi ceri să demonstreze că a emis o judecată de valoare, ci nu că această exprimare minimalistă este susținută de o gândire pe măsură; cu atât mai mult că individul care se exprimă în acest mod nu are nici pe departe o autoritate implicit recunoscută; poate chiar o merită, dar fără argumentare... nu văd pentru care motiv.

oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semn(-ele off și on topic :) ).

bărbia în piept și fruntea înclinată spre stânga; față sau profil?
despre Bine numai poeții.
să vedem ce-o să iasă...

îmi plac ruperile acestea de ritm, ca o interiorizare în legănatul tramvaiului, întrerupte brutal din stație în stație de câte o voce străină: Coborâți? Pardon! Avansați?!

da, viața nu ne permite să fim tot timpul poeți; cine știe, poate pentru că ne-am îndepărta prea tare și ne-am înstrăina de noi înșine.

cu plăcerea lecturii,

pentru că ai apreciat remarca acelui gânditor, am să îmi permit să îți redau și continuarea ideii: \"Caracteristica momentului este că sufletul mediocru, știindu-se astfel, are cutezanța de a afirma drepturile mediocrității și le impune pretutindeni\"; da eu am reflectat asupar acelei ziceri; este și motivul pentru care nu îmi permit niciodată să spun cuiva cum să scrie; nu cred în perfecțiunea umană; tu pe ce te bazezi când îți permiți să dai sfaturi?

\"ieftine și fără de rost\" sunt genul acesta de afirmații: \"sa incerci sa scrii despre lucruri pe care le observi\", făcute fără ca măcar să cunoști persoana sau ceva din biografia persoanei căreia i te adresezi; când am spus să tragi de fiare nu era o ironie; și gândirea, ca și sistemul muscular, se dezvoltă pin exerciții (unele fizice, altele intelectuale); ce intenționez să spun cu asta? că lumea din jurul tău nu este numai așa cum o vezi tu; faptul că alții văd altceva sau, mai bine spus, altcumva, nu înseamnă că ești singurul înzestrat cu spirit de observație; asta în cazul în care ești.

salutări și ție.

da, la un text de mai mari dimensiuni, de acord cu tine, \"liniile realității\" puteau fi completate prin alte fragmente (poduri, canale); cu alte cuvinte, ar fi meritat abordată dulaitatea Naturmensch vs. civilizație (ceea ce, nu neg, s-a făcut, am făcut la alte texte, dar pe care, desigur, nu ai apucat să le citești); după cum se poate, însă, observa, universul acestui text este unul exclusiv domestic, prin urmare mi s-ar fi părut nepotrivită și forțată includerea unor astfel de elemente.

în altă ordine de idei, prin faptul că las comentariile deschise (ceea ce am făcut întotdeauna), ești invitat implicit să îți exprimi opinia; dacă reacția mea față de Mihai ți s-a părut nepotrivită, îmi cer scuze și îi cer scuze și lui Mihai; nu am nimic cu nimeni, cu atât mai puțin cu Mihai; ci timpul petrecut pe acest site m-a învățat să nu mai accept nici o părere lipsită de argumente; că e \"slab\", \"prost\" ș.a. poate spune oricine despre absolut orice text; problema e să și poată susține o astfel de opinie; ceea ce am observat că se întâmplă extrem de rar; să vină și să spună: autorul a încercat să vorbească despre X (semiotică), cu mijloacele Y (estetică) - nu a reușit; pentru că... Z (logică); chiar dacă aș vrea să neg, nu m-aș putea sustrage unei argumentări valide!

iată de ce îți mulțumesc pentru lectură și pentru punctul de vedere, cu precizarea că titlul este inspirat (cel puțin în acest caz) de către conținut; ce vrei, s-a condensat ideea la sfârșit :):

noroc bun și ție!

Elia: nu cred că noi renunțăm la scris; ci scrisul renunță la noi; nu ești numai mamă de oameni, ci și mamă de cuvinte...

Robert: ridică-te și... fă ce vrei.

Mădălina: este adevărat, prin \"a fi\" (cumva), suntem mai mult decât alții care \"sunt\" (oricum); mulțumesc pentru lectură și semn.

Mihai: știi, gândindu-mă la \"mingea [ta] de tenis\" mi-am amintit de ce spunea unul dintre gânditorii dragi mie: \"scriitorul, luând condeiul în mână ca să scrie despre un subiect pe care l-a studait îndelung, trebuie să se gândească la cititorul mediu, care nu s-a ocupat niciodată de subiectul său și care, dacă îl citește, nu o face cu scopul de a învăța de la el, dimpotrivă, pentru a constata dacă textul coincide cu locurile comune de care îi este plină mintea.\"; serios, încearcă și tu: sau a) să tragi de fiare sau b) să arunci peste o clădire mai mică (un coteț de câine, de exemplu...); fără supărare, ipocrizia ta nu are nimic de-a face cu naturalul; iar ce crezi tu despre \"puternic\"... eu zic întâi să arunci mingea aia și pe urmă să dai sfaturi și păreri; sincer, când vorbești despre \"extrem de slabe\", la ce te gândești? posibil să ai dreptate, exprimă-te.

Anni... și pe tine trebuie că te-am supărat de îmi vorbești la plural...

mulțumesc puțin îndeajuns încăpățânării tale de-a veni cu sacul [la pomul lăudat, desigur :)].

ești un gondolier cu ghitară, pervertim și un urs dansator...

Cornel: mulțumesc pentru prezență și pentru semn.

Leonard: te cred pe cuvânt :); mulțumesc pentru.

Livia: nimic nou cu relativismul ăsta, nu-i așa? formă și exprimare căutate? astea, nu. exceptând forma pe care însăși ideea o reclamă pentru întrupare, în_cuvântare, nu cred în poezia \"formală\"; deși poate semăna în anumite privințe cu poezia, ce este formal, este logic, nu poetic.
mulțumesc pentru lectură și cuvinte.

poezia se adresează în mod special sufletelor copilăroase; \"specialiștii\" în poezie (vreo 15.ooo/generație) sunt aceia care s-au făcut mari și, majoritatea, își ascund copilul mort din ei sub multe, foarte multe cuvinte.

spune-i copilului din tine (care sper să nu moară niciodată) că îi mulțumesc pentru acest semn deosebit tocmai pentru că este simplu.

cu reciprocitate,

percepție, judecată, discernământ: facultăți umane, însă nu totdeauna umanizatoare; concluzia este echivalentul alegerii: \"voi trăi supusă\", dar, prin conștiință și alegere, de fapt, voi trăi \"suspusă\", moartea nu fuge decât de aceia care trăiesc în virtutea inerției, a obiceiului; rațional și moral se manifestă numai în actul alegerii.

cu plăcerea lecturii,