Poezie
reinventa-mi-aș tăcerea
2 min lectură·
Mediu
aș putea locui într-o vară
cu porturi de fum și corăbii mute
dar puterea mi-e secătuită de prea multe cuvinte
de unde vin ele și ce vor de la mine
nu am să înțeleg niciodată
știu că adun mereu
pietre
întuneric
ciorapi colorați
batiste fine de olandă
și nasturi de poezii
.......................................
Ion Mureșan avea dreptate
\"poetul e ca un iaz vânăt toamna –
puterea lui e departe de el.\"
atunci pentru ce mama florii de cuc
gravitez în jurul soarelui
închipuind zăpezi în mijlocul deșertului
..........................................
în tramvaiul 41 vocile călătorilor au tăcut ieri
când le-am spus
cobor la prima
doar atât le-am spus
cobor la prima
se făcuse o liniște
de parcă dăduse duminica în ei cu zâmbet de femeie aspră
un negru subțirel și înalt mi-a strigat
doamna fac eu loc la dumneavostră
nu e cazul o ajutăm noi
i-au răspuns 3 gospodine și vreo 4 șlapiști
de parcă vreun accident fatal urma să aibă loc în curând
iar eu nu spusesem decât
cobor la prima
pe tonul meu cel mai normal posibil
furtuna de zilele trecute mi-a spart geamul ușii de la balcon
cioburile au căzut aproape de masa de scris
daniil îmi spune că ăsta e semn rău
de parcă e vreun semn bun
să locuiești într-o cutie de chibrituri confort I
cu 2 camere și vedere la parc
zic și eu
aruncând cu pietricele colorate pe geam
(într-o zi în fața ferestrei mele se va înălța un munte)
fii cu băgare de seamă
nu te încrede verii
mai bine desenează o barcă și pleacă departe cu ea
asculta poezia in lectura autoarei
cu porturi de fum și corăbii mute
dar puterea mi-e secătuită de prea multe cuvinte
de unde vin ele și ce vor de la mine
nu am să înțeleg niciodată
știu că adun mereu
pietre
întuneric
ciorapi colorați
batiste fine de olandă
și nasturi de poezii
.......................................
Ion Mureșan avea dreptate
\"poetul e ca un iaz vânăt toamna –
puterea lui e departe de el.\"
atunci pentru ce mama florii de cuc
gravitez în jurul soarelui
închipuind zăpezi în mijlocul deșertului
..........................................
în tramvaiul 41 vocile călătorilor au tăcut ieri
când le-am spus
cobor la prima
doar atât le-am spus
cobor la prima
se făcuse o liniște
de parcă dăduse duminica în ei cu zâmbet de femeie aspră
un negru subțirel și înalt mi-a strigat
doamna fac eu loc la dumneavostră
nu e cazul o ajutăm noi
i-au răspuns 3 gospodine și vreo 4 șlapiști
de parcă vreun accident fatal urma să aibă loc în curând
iar eu nu spusesem decât
cobor la prima
pe tonul meu cel mai normal posibil
furtuna de zilele trecute mi-a spart geamul ușii de la balcon
cioburile au căzut aproape de masa de scris
daniil îmi spune că ăsta e semn rău
de parcă e vreun semn bun
să locuiești într-o cutie de chibrituri confort I
cu 2 camere și vedere la parc
zic și eu
aruncând cu pietricele colorate pe geam
(într-o zi în fața ferestrei mele se va înălța un munte)
fii cu băgare de seamă
nu te încrede verii
mai bine desenează o barcă și pleacă departe cu ea
asculta poezia in lectura autoarei
0107.315
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 268
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “reinventa-mi-aș tăcerea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1733684/reinventa-mi-as-tacereaComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBtrebuie să recunosc, scriitura mea(în ansamblu) e înainte de toate un fel de jurnal, mai mult sau mai puțin poetic,
titlul e o caldă înjurătură pe care mi-o adresez enervată fiind de orașul acesta cu prea mulți oameni și prea multe cuvinte:)
cred că e pentru prima dată când îmi lași un semn de lectură în pagină(faptul că e unul de apreciere mă onorează), îți mulțumesc și...
vorba ta,
pe curând!
titlul e o caldă înjurătură pe care mi-o adresez enervată fiind de orașul acesta cu prea mulți oameni și prea multe cuvinte:)
cred că e pentru prima dată când îmi lași un semn de lectură în pagină(faptul că e unul de apreciere mă onorează), îți mulțumesc și...
vorba ta,
pe curând!
0
IT\"zic și eu
aruncând cu pietricele colorate pe geam
(într-o zi în fața ferestrei mele se va înălța un munte)
fii cu băgare de seamă
nu te încrede verii
mai bine desenează o barcă și pleacă departe cu ea\"
Aha! Era Dana Banu cea care arunca cu pietre pe geam, iar la etajul meu parea ca ploua, și mă cuprideau nostalgiile toate, cam așa:
Camera fără podea
credeam că voi
copii dintre ruine
tot aruncați cu piatra în geam
cât așteptam să-l spargeți
de ce a fost doar ploaia? nu știu
noaptea era prea lungă pentru o lumânare
oricât am încercat să-i cânt
s-a stins, lăsându-mi fruntea rece
și-n ochi infinite puncte negre
Te scrii cu eleganță.
Noroc bun!
MA (vecinu\')
aruncând cu pietricele colorate pe geam
(într-o zi în fața ferestrei mele se va înălța un munte)
fii cu băgare de seamă
nu te încrede verii
mai bine desenează o barcă și pleacă departe cu ea\"
Aha! Era Dana Banu cea care arunca cu pietre pe geam, iar la etajul meu parea ca ploua, și mă cuprideau nostalgiile toate, cam așa:
Camera fără podea
credeam că voi
copii dintre ruine
tot aruncați cu piatra în geam
cât așteptam să-l spargeți
de ce a fost doar ploaia? nu știu
noaptea era prea lungă pentru o lumânare
oricât am încercat să-i cânt
s-a stins, lăsându-mi fruntea rece
și-n ochi infinite puncte negre
Te scrii cu eleganță.
Noroc bun!
MA (vecinu\')
0
IPmi-a placut la nebunie titlul. adica tot pohemul e fain, asa, construit din imagini disparate cum pare, dar care luate impreuna fac un cerc perfect. am eu ceva cu cercurile astea, vad:))
mai spun o data: super titlul:)
mai spun o data: super titlul:)
0
VMîmi plac ruperile acestea de ritm, ca o interiorizare în legănatul tramvaiului, întrerupte brutal din stație în stație de câte o voce străină: Coborâți? Pardon! Avansați?!
da, viața nu ne permite să fim tot timpul poeți; cine știe, poate pentru că ne-am îndepărta prea tare și ne-am înstrăina de noi înșine.
cu plăcerea lecturii,
da, viața nu ne permite să fim tot timpul poeți; cine știe, poate pentru că ne-am îndepărta prea tare și ne-am înstrăina de noi înșine.
cu plăcerea lecturii,
0
NMazi lumea pe care o întinzi privirii inspiră dinspre tine spre ceilalți și expiră dinspre ei către tine. sau despre viață și imposibilitatea de a nu aduna micile ei momente, ca pe amintiri ale continuității proprii.
mi-a plăcut enumerarea eului din prima strofă și dinamica dialogului din tramvai. le-am văzut ca pe un \"iată, aici sunt eu și liniștea mea\", respectiv \"iată, aici e dinamica liniștii lor\". cu revenire la spațiul de creștere proprie, de acumulări prin pierderi (aruncarea pietricelelor) sau invers.
mi-a plăcut enumerarea eului din prima strofă și dinamica dialogului din tramvai. le-am văzut ca pe un \"iată, aici sunt eu și liniștea mea\", respectiv \"iată, aici e dinamica liniștii lor\". cu revenire la spațiul de creștere proprie, de acumulări prin pierderi (aruncarea pietricelelor) sau invers.
0
DBvă răspund târziu, comentariile voastre au intrat abia acum
ce să mai spun...privesc în jur și parcă aș fi într-un tramvai care duce spre niciunde, oamenii sunt grăbiți și nervoși, vara asta e de vină
eu mi-am desenat deja barca și plec departe cu ea:)
nu foarte departe, cale de o liniște și o seninătate jumate...
vă mulțumesc
PS: mă duc să mai arunc vreo 2 pietricele pe geam, cu eleganță, desigur:)
ce să mai spun...privesc în jur și parcă aș fi într-un tramvai care duce spre niciunde, oamenii sunt grăbiți și nervoși, vara asta e de vină
eu mi-am desenat deja barca și plec departe cu ea:)
nu foarte departe, cale de o liniște și o seninătate jumate...
vă mulțumesc
PS: mă duc să mai arunc vreo 2 pietricele pe geam, cu eleganță, desigur:)
0
OBOk... am ascultat poezia in lectura autoarei :) Fascinat de expresivitate si timbru. Ce sa zic...? Ion Muresan are de obicei dreptate :))
M-am simtit ca-n \"La tiganci\" in poema de aci...
Si mai trec, ca doar imi place!
P.S. Ce se-aude de volumul ala? Ca tare as vrea sa pun mana pe el... :)
M-am simtit ca-n \"La tiganci\" in poema de aci...
Si mai trec, ca doar imi place!
P.S. Ce se-aude de volumul ala? Ca tare as vrea sa pun mana pe el... :)
0
de câteva zile tot încerc să acord o steluță și nu reușesc. e vina mea, am devenit f pretențioasă și de atâta timp nu prea mai știu să fac nici comentarii elaborate.
dar nu asta este important acum.
mi-a plăcut poemul, pare o filă de jurnal. sunt expuse cu ușurință secvențele unei zile pline. o zi importantă, când îți dorești o altă zi, când în fața ferestrei tale se va înălța un munte, când teama apare brusc, renunțarea are și ea un element ciudat, soluția e bună, plecarea pe o barcă și revenirea în \"porturi de fum și corăbii mute\".
nu îi lipsește nimic poemului tău. complimente!
totuși, titlul nu mi se pare tocmai potrivit. eu aș zice - Reinventând tăcerea.
pe curând!
Madim