S o n e t 1 6

Adim,
Asa cum am stabilit, sunt aici la S 16 :).
Pacat ca nu am timp sa spun mai multe acum despre sonet 16... Si totusi...
Imi place ideea si este bine expusa in versuri. Insa la strofa 2, ultimul vers nu prea imi suna bine. (Sa nu te superi pe mine!...)
Apoi, la ultima strofa, tot ultimul vers eu as scrie asa: \"Invat abia acum ca sa traiesc\".
In rest, e ok!!!
Strofa a 3-a este cea mai buna din punctul meu de vedere si imi place cel mai mult.
Complimente!

Madim

Poate ca invat sa traiesc si prin acest nou reflex conditionat de a citi in fiecare zi un sonet.
Multumesc.

Pe malul unei mari era un sat de pescari. Am pescuit cu ei, m-am scaldat in mare, am pescuit perle.
M-am intors mai tirziu. In locul satului era o cetate. Desetul pornea chiar de la portile ei. \"Unde este satul?\" am intrebat. \"Care sat?\" s-au uimit ei. \"Dar marea?\" \"Nu stim ce vorbesti, straine. Aici a fost intotdeauna desert!\"
M-am impleticit printre dunele pustiei, ars de soare si de sete, mirosind putoarea camilelor.
Cind m-am intors, un oras sclipea la picioarele muntilor. \"Unde e pustia? Unde e nisipul?\" \"Straine, ce vorbesti? Aici muntii au umbrit dintotdeauna orasul!\" Am urcat potecile muntilor, m-am aninat de creasta lor, am cules afine si mure...
Cind m-am intors, am intrebat \"Unde sunt muntii?\" stiind deja raspunsul. Fara a ma mira, m-am aruncat in mare. Invatind sa traiesc, din nou. Pentru a cita oara?

Paul,

Incep cu regretul că modestele mele cunostinte tehnice nu-mi permit să văd , în cazul experimentelor tale, mai mult decât imaginea. Sper să mă pun la puct cu tehnica, în timp.
Așa ajungem tot la problema timpului. Mulțumindu-ți pentru aplecarea asupra muncii mele, dacă nu vei avea timp în cocntinuare să fi pe aproape, timpul poate fi recuperat oricând, cu bunăvoință.
Ne vom mai citi. Un timp de respiro cu bucurii și împăcare în suflet îți doresc., Sărbătorile cu bine, cu speranțe și pe curând.

Mădălina,

Cum așa putea să mă supăr pentru obiecții ? Păi care ar mai fi rostul acestei etalări ale ocupațiilor poetice ale fiecăruia ? Numai să ne lăudăm ? N-ar fi prea productiv.
Diferențele de păreri vin din optica diferită asupra subiectului, atunci când nu vorbesc despre carențe majore, de exprimare.
În privința ultimului vers, personal aș prefera să nu-l schimb, în încercare de a demonstra că există și o relativitate în percepția timpului. Prefer să apăs pe \"abia \", ca să punctez și o ușoară notă de zădărnicie.

Nick,
Dacă ai scris acum acest superb minieseu despre noi în relație cu timpul, trebuie să o iau ca o mare victorie a sonetului meu, faptul că l-a generat.
Dacă acest aspect ne preocupă pe amândoi independent, înseaamnă că ne ocupăm, măcar din când în când , de chestiuni esențiale. Înclin să cred că , independent de voința mea, acest subiect este prezent masiv în fiecare poezie pe care o scriu. Sa nu devină o teroare.

eu cred ca acel ultim vers este punctul forte al poeziei.

poezia, cu sinceritate, mi se pare slaba, ma asteptam la o abordare a timpului din alta perspectiva. Nu are suficienta forta pentru tema abordata.

\"In trupul meu, pe cuget, pe figura\". \"figura\" nu se incadreaza bine in context. Ai un limbaj solemn, cu o nuanta vetusta, iar \"figura\" este un cuvant din limbajul uzual, un cuvant, sa zicem, \"vulgar\".
\"Sa-nlatur hamul apasat pe gura\" e o imagine prea \"tare\". Daca te mentii la un nivel al reflectiei morale, sau al dilemei morale sau, mai stiu eu, metafizice, sa o concretizezi in acest fel nu este indicat. \"Hamul\" te trimite in regim animalier.
\"Incerc sa scap de-a spaimelor arsura
(...)
Ca sa-mi ramana haina primenita.\"
De unde pana unde? Grija pentru igiena, intr-un asemenea context metaphysic?
Ultimul vers imi place:
\"Abia acum invat ca sa traiesc\", chiar asa, cu licenta sa gramaticala...

Liviu,

Numai doua observatii :
1. In legatura cu termenul \" ham \" si regimul animalier. Chiar nu exista animale printre oameni ?
2. Sintagma \" haina primenita \". Oare un poet nu-si da seama ca haina nu este numai vesmantul exterior pe care-l imbracam, iar primenitul nu se refera numai la igiena trupului. Atunci cu sufletul ce facem ?