Vasile Munteanu

vă mulțumesc pentru prezență și cuvinte;

o surpriză plăcută constatarea că texte diferite au ecou în conștiința acelorași cititori.

încă o dată, mulțumesc.

pentru că observația ta era, de fapt, una pe marginea \"distincțiilor\", am să îmi permit să evidențiez că nici despre ontologie nu este vorba, ci despre epistemologie (cu nuanțe implicite ale (ne)cunoașterii: de tip estetic, de tip teologic ș.a.).
cât despre faptul că anumite versuri par din alt text..., deși nu mi-am pus problema, înclin, din nou, să îți dau dreptate; \"nu știu alții cum sunt\" (ca să îl recitez pe clasicul sus-menționat), dar, măcar uneori, îmi dispare \"coerența temporală\", adică cu greu sau deloc reușesc să găsesc zilelor o succesiune logică, sub raportul implicației sau deducției; o fi rău, o fi bine? dumnezeu/naiba știe.

mulțumesc pentru revenire.

tuturor; pentru lectură și pentru cuvinte.

Tamara: nimic n-ar fi modern fără tradiție și nimic n-ar ajunge tradiție dacă, la un anumit moment, n-ar fi modern; eu, unul, am încercat întotdeauna, în poezie, să mă raportez la \"tradiție\";

Leonard: viața poate semăna, între multe altele, și cu mersul pe \"firul\" unei rădăcini; există o poveste \"subterană\" a fiecărei semințe; mulțumesc.

Mihai: aprecierea ta mă onorează; mulțumesc.

Cătălin: sunt de acord cu tine, poate (și) de aceea poezia se asemănă într-o măsură atât de mare muzicii; mulțumesc.

Petruț: un cuvânt e, uneori, o stare (de moment sau evocată); dacă ceva \"rămâne\", atunci ceva \"este\"; mulțumesc.

Anni: ai dreptate, este și retorismul un fel de \"chivot\" (mecanism); mult mulțumesc rostirii tale.

Alexandru: asta cu substantive comune și substantive proprIi (2x) e o distincție care se învață, dacă îmi aduc bine aminte (și, voroava clasicului, \"îmi aduc bine aminte\") pe la clasa a 6-a (exceptând noțiunile generale din învățământul primar); eu, unul, recunosc, posibil că am lipsit de la acea lecție - pe atunci, băteam mingea, săream garduri, colindam munții, citeam mult (evident, lectură în afara celei școlare, chiar și în timpul orelor; chiar și biografii; pe asta a lu\' \"lopez himenez\" o am pe o etichetă, pe a lu\' \"iisus dumnezeu\" nu am găsit-o, dacă îmi poți recomanda o librărie, un aticariat, o sală de lectură ceva, îți rămân recunoscător);
în concluzie, nu greșești; eu unul am priceput niciodată prea bine ce e cu mine, cum gândesc și de ce; dar nu mi-am făcut griji - s-au găsit întotdeauna oamenii care să pretindă că și să îmi explice; despre ce era vorba?
mulțumesc pentru prezență și semn.

decuprinsul vs cuprinzătorul; sferic și liniar; drept, frânt, curb etc; mulțumesc și scuze pentru răspunsul întârziat;

Cătălin: uneori, \"nodul în/din papură\" poate semnifica, de exemplu, impactul cu esența; mulțumesc pentru lectură și semn.

Crina: spui tu că poezia trebuia să curgă prin vene...; nu te contrazic; deși nu cred în \"poezia perfuzabilă\"; nici în \"umoarea lirică\"; ești femeie și îmi place să cred că înțelegi de ce; să înțeleg că, deși nu îți place, de câte ori vezi un text înstelat simți nevoia să îl citești? nu prea înțeleg cum vine asta, e ca și cum ai spune că stelele de pe etichetă de constrâng \"să citești\" o sticlă de coniac; și, totuși, în funcție de an și de regiune, s-ar putea ca, în final, să ai surprize plăcute; cred că rostul \"silabelor împiedicate\" este anume acesta: a te ajuta să bei în doze moderate; mulțumesc pentru lectură și semn.

mă simt \"răsfățat\" ca în vremurile \"copilăriei\" pe site; parafrazând: hei, ce secetă-i afară.../ pentr-o cană de cuvinte/ înstela-voi mâine seară.

mulțumesc (din nou) lui Pașa pentru atenția acordată, cum și Adelei și lui Ion, pentru prezența lor \"veche\" și dragă.

Carmen: pe drum, întotdeauna pe drum; cât despre \"în\" vs \"din\", ușa aceea, deși povestea pretinde altceva, te asigur, a rămas la locul ei; mulțumesc pentru lectură și semn.

Elia: s-a făcut! :)

Doru: mulțumesc.

Costin: probabil că ai dreptate în privința credibilității; nu mi-am pus niciodată problema - [mă] exprim; cel care [se] crede [sau nu] nu sunt eu; e cititorul; evident, nu putem renunța [nu încă] la ceea ce ne-a adus până aici; asta nu înseamnă că, uneori, nu simțim nevoia; mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte; cu reciprocitate.

Oana: lung; mulțumesc.

suntem scindați între cititori și \"mașini de citit\"; de multe ori, diferența e dată de propria stare; cunoaștem, recunoaștem sau respingem [cu sau fără motiv]; în defnitiv, suntem oameni.

mulțumesc pentru lectură și semn.

Magdalena: \"lumină din lumină...\"; imaginile se succed într-un ritual al fatalității; fiecare vârstă este apa tulbure a unei alte copilării, refelxia deformată a unui părinte ce și-a rătăcit chipul fizic și, mai ales, chipul sinelui.

Elena: uneori micile sărbători nu au nevoie de calendar; de aceea, probabil, cititori de genul lui Mihai Tița cred genul acesta de text \"scorneli\"; uneori socialul în sine este o metaforă; una dintre problemele omului cult, cred eu, este tedința incontrolabilă de a plasa totul sub semnul literarturii, sun incidența esteticului, iară nu a eticului; personal, dacă tot e vorba de Gorki, eu nu găsesc acestui text decât vagi sinonimii cu \"Azilul de noapte\"; eventual de \"atmosferă\"; i-aș găsi mai multe, de exemplu, cu un alt text al său, \"Copilăria\"; dar, mă rog, nu asta era ideea; ideea este că exsită literatură \"reală\", dar pe care o ignorăm; eu \"atmosfera\" aceasta am găsit-o la fel de reală în anumite instituții dedicate copiilor de la Nămăiești, Rucăr, Nucșoara (Argeș) sau Victoria (Brașov); în \"căminele de nefamiliști\" de la IMGB (București) sau în \"căminele de nefamiliști\" din \"Abator\" (Constanța); evident, exemplele pot continua, astfel de \"puneri în scenă\" sunt convins că există cel puțin în fiecare mare localitate.
dar, da, voi fi de acord cu tine, cu toții viețuim într-un \"azil de noapte\", cu toții suferim, sub o formă sau alta, de \"ceva\".

cu mulțumiri pentru lectură,

\"mi-amintesc ce spuneam mai înainte ca firele
ierbii mele să încolțească,
mi-amintesc c-aș fi vrut să-mi înalț glasul, tare și
voios, cu gândul la țintă!...\"
(W. Whitman)

cuvântul-mort (\"redundant\", după cum se folosește deseori pe site...) are, aici, rolul de \"universalitate\", de de \"stare\" ce ne cuprinde pe toți după o anumită vârstă, după o anumită cosumare (de cele mai multe ori, inutilă) a vârstei și a energiei specifice; ceea ce evidențiezi tu este cuvântul-viu, acel zeu, acea \"mică parte a lumii\" care se ascunde în fiecare dintre noi... cât timp avem o motivație; și energia necesară, evident.

mulțumesc pentru lectură și pentru aplecarea întru cuvânt.

pax tițiana :).

mulțumesc pentru lectura multiplă și pentru apreciere; ai văzut bine, multe dintre texte, deși pe site le postez de-a valma, sunt gândite unitar într-o altă succesiune...

încă o dată, mulțumesc.

de ce crezi că \"viața de apoi\" e lipsită de poezie? eu unul încerc, de exemplu, să văd într-un animal sănătos toți strămoșii lui care au trebuit să moară...

\"oricine merită o șansă\"; la ce? în ce sistem de referință? în raport cu ce?

nu, nu mă deranjază nici un fel de comentariu; de ce? pentru că în spatele fiecărui cuvânt încerc să văd mulțimea cuvintelor dinspre care a fost scris, precum și mulțimea cuvintelor înspre care s-ar putea scrie.

\"iubita mea e vremea. vrea inima popas.
trec zile după zile și ficare ceas
mai smulge-un fir de viață. noi mergem mai departe
și tot croind la planuri deodată dăm de moarte. [...]\"
(Iubita mea e vremea - Pușkin)

mulțumesc pentru (în)semn.

în viața de apoi

Iuliana: în această lume [a copiilor/a necopiilor] nimeni nu cunoaște pe nimeni; \"copiii au vise sincere și îndrăznețe\"? serios? atunci de unde vin toți acești adulți blazați, ipocriți și mizerabili? se pare că... a visa dăunează grav realității; cât despre curve și hoți, ai dreptate: ei/ele, în realitate, nu există; sunt niște scorneli estetice, așa, de dragul plăcerii/neplăcerii.

Elisabeta: după cum se poate observa din text, nu am încercat să mă transpun nici în judecător, nici în procuror, nici în avocat al apărării; am fost numai un simplu \"ziarist prezent la fața locului\".

vă mulțumesc pentru lectură și pentru părere.

ba da, Tamara; totul mi se pare banal.

mulțumesc pentru lectură.

Mihai, cred că observi că ești contadictoriu; îmi ceri să am încredere într-o persoană necunoscută, care, în plus, mai și recunoaște că elocvența nu îl ajută în argumentare; cum spuneam la textul precedent, nu am nimic personal cu tine, dar, date fiind premisele, cam ce fel de reacție aștepți din partea mea? să mă apuc și să îmi tai textele doar pentru că tu, în timp ce parcurgi acest text, ai o reacție de genul: dacă l-aș fi scris eu, m-aș fi orpit aici? recunosc, probabil că și eu, dacă aș fi fost în locul tău, tot acolo m-aș fi oprit...

a, că ultimele două strofe nu au densitatea explicită a textului, de acord, deși nu mi-am pus problema; asta e, înseamnă că aceleași legi guvernează poezia ca și arta plastică, de exemplu, vopseaua pe bază de ulei transpare prin acuareală...

așa crezi? parafrazând o binecunoscută replică de film: dacă inspirația nu a dat rezultate, nu este cazul să cădem în misticism.

îți fac o mărturisire: deosebit și prost înseamnă, pentru mine, natură vie – cantitate, calitate, diversitate; restul este sau opera oamenilor sau a întâmplării oarbe.

oricum, îți mulțumesc pentru atenția acordată textelor mele în ultimul timp; desigur, e o simplă întâmplare că, în ocazii diferite, când citești, totuși, și ceva \"deosebit\", te grăbești să comentezi primul (inserând, evident, epitete de genul \"slab\", \"prost\" ș.c.l.); nu cred că o faci pentru \"a da tonul\", doar ești tu ești cuoscut ca fiind un \"naiv\", nu-i așa?