Poezie
drumeții prin sufletul umbrei
1 min lectură·
Mediu
am tot vorbit cu umbra încât a înviat
eu fiindu-i astăzi nume și urmă și tăcere
precum drumeții gata să bată cale lungă
purtăm pe umeri zarea născută în durere
de stăm pe loc îmi pare că încă ne-am întoarce
că nici măcar nu suntem dacă am fi ajuns
pe unu-l strânge pielea sudorilor uscate
iar celălalt pe oase-i însângerat și uns
de plec ea se întoarce de se întoarce plec
cutremurată bolta se-nchide în izvoare
când fruntea ne-o izbim ca bivolii sălbatici
surpând în noi statuia minunilor de sare
nimic din ce-ar fi fost n-ar mai putea să fie
nimic din ce a fost nu va mai fi vreodată
precum drumeții gata să bată cale lungă
m-am încălțat cu umbra tăcerilor de piatră
044.015
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “drumeții prin sufletul umbrei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/99380/drumetii-prin-sufletul-umbreiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EDDistincție acordată
Vasile, inca o poezie pe care o vad in viitorul tau volum. Tu, care te izbesti de propria-ti umbra, care te suprapui peste visele ei, tocmai ai schitat portretul unei deveniri triste, prin aceea ca te separi, la modul poetic si dureros, de ea... Asa am citit eu randurile acestea, ca pe o despartire de un suflet in care ai crezut. O stea pentru poezia care se vede si pentru cea care se simte.
0
IP
\"nimic din ce-ar fi fost n-ar mai putea să fie
nimic din ce a fost nu va mai fi vreodată
precum drumeții gata să bată cale lungă
m-am încălțat cu umbra tăcerilor de piatră\"
Această \"umbră a tăcerilor de piatră\" care începe să-și telegrafieze funestele-i zvonuri de la o vreme, când \"nimic din ce a fost nu va mai fi vreodată\", devine un perpetuu lait-motiv al călătorului \"gata să bată cala lungă\" spre niciunde... O nedorită întâlnire (\"de plec ea se întoarce/ de se întoarce plec\") sub \"zarea născută în durere\" , dar, lesne de înțeles, inevitabilă. Și, sub zodia acestei fatalități, sufletul invocă dramatic \"statuia minunilor de sare\", vremelnică, deci surpătoare...Am căzut pe gânduri, însumi văzîndu-mă rătăcind prin această stepă a dezădejdii.
nimic din ce a fost nu va mai fi vreodată
precum drumeții gata să bată cale lungă
m-am încălțat cu umbra tăcerilor de piatră\"
Această \"umbră a tăcerilor de piatră\" care începe să-și telegrafieze funestele-i zvonuri de la o vreme, când \"nimic din ce a fost nu va mai fi vreodată\", devine un perpetuu lait-motiv al călătorului \"gata să bată cala lungă\" spre niciunde... O nedorită întâlnire (\"de plec ea se întoarce/ de se întoarce plec\") sub \"zarea născută în durere\" , dar, lesne de înțeles, inevitabilă. Și, sub zodia acestei fatalități, sufletul invocă dramatic \"statuia minunilor de sare\", vremelnică, deci surpătoare...Am căzut pe gânduri, însumi văzîndu-mă rătăcind prin această stepă a dezădejdii.
0
ELUn destin intrucitva trist al celor ce locul nu si-l gasesc, in sufletul carora salasluiesc umbre ale tacerilor \"de piatra\", neputind sa se aseze nici macar in propria umbra.
Ultimele versuri sunt ca o tanguire cind ceva, cineva piere. Cu durere.
Scrie in lumina de dincolo de umbre...
Ultimele versuri sunt ca o tanguire cind ceva, cineva piere. Cu durere.
Scrie in lumina de dincolo de umbre...
0
\"surpind in noi statuia minunilor de sare\"...
\"m-am incaltat cu umbra statuilor de piatra\"...
e ca o leganare , asa ca recitesc
cu drag