Poezie
mă-cinat de taină
1 min lectură·
Mediu
moară de vânt roți de hârtie
piatra inimii vântură scrie
semințele coapte nasc făină
căptușesc ieslea pură lumină
dar sacii sunt sparți făina curge
recolta pierdută cerșește plânge
urzeala destrămată crește umbră
se face foame crăpată pe tâmplă
căldura dospește pe dinăuntru
cuvânt al tăcerii în taină mă umplu
sau poate a lene vaporoasă-n sicriu
coliva în care mă fierbe de viu
mă fierbe în vin mă fierbe în sânge
huruie inima parcă se strânge
mă scrie hârtie pachet de pomană
părinții morți bocesc la icoană
de unde știi că mă vor striga pâine
frații flămânzi de azi și de mâine
de ce nu te faci haină opaiț pat
des cântă descântec neîngropat
vântură-ne viu huruitorule
înmulțește-ne măcinătorule
încolțește-te crește-te rodește-te
seceră-mă truditelor degete
sterpelor spice neînălțate
vitelor biciuite peste spate
mă ia mă iartă nu mă părăsi
în adevăr pe care nu-l voi ști
022840
0
huruie inima parcă se strânge
mă scrie hârtie pachet de pomană
părinții morți bocesc la icoană
Stii, asta e preferata mea. Fiindca imi aminteste de alte poezii ale tale. Fiindca e TU. Fiindca imi canta si-mi place.