Idealism

Măgulit, aș putea răspunde:

când însăși „draga” ți-a vorbit tăcere-i sfântă
andreea nu scrie cuvinte, andreea cântă...”

În realitate, sunt un suflet zdrențuit de fericirea speranței și groaza dezamăgirii. Întrezărirea perfecțiunii care nu va ajunge niciodată perfectă. Potențialitatea unui suflet și realitatea unui trup.

Oricum, îți mulțumesc și sper din tot sufletul că timpul nu te va bifa pe lista dezamăgiților.

Sinistru poem, de un puerilism rar intalnit. Truisme, realizare poetica simplista si mai mult, ostentiva. Finalul cu mortul cel putin este de rasul satului.

Imi pare rau dar nu numai ca nu pot da stea, nici macar nu pot sa recitesc aceasta aberatie.

Lui Vlad Ioan Mirescu

Îți mulțumesc pentru că ai avut răbdare să îl citești până la capăt, în ciuda faptului că, după cum te exprimi, lectura asta ți-a cam stricat ziua (sau era deja stricată?).
Spui „pueril”? S-ar putea să ai dreptate, m-am „expus” ești liber să-ți dai cu părerea, dar, în cazul în care nu ai dreptate, iartă-mă, crede-mă că așa gândesc, ai găsit „puerilitate” în aceste versuri pentru că puerilitatea se află în tine.
Duă cum spunea cineva mai deștept decât amândoi la un loc, „tu ai ochi să vezi numai calul, dar nu ai ochi să vezi ideea de cal.” Pueril, de altfel...

încă o dată, îți mulțumesc sincer și te rog să mă crezi că de fiecare dată când voi primi astfel de aprecieri îmi voi pune problema dacă este adevărat sau nu. cu siguranță că într-o zi vei avea dreptate, dar, ce să faci, așa e viața, astăzi, crede-mă pe cuvânt, te-ai înșelat!

Aștept provincia!

A, încă ceva, am căutat prin „rahat” (parcă așa te exprimai în poezia cu pricina) și mă cândeam cât de subiectivi suntem cun noi înșine. Când ceilalți nu ne apreciază, rareori avem valoare, atunci când ne apreciem singuri, cu siguranță nu avem valoare. De-a Dumnezeu la toată lumea!:

„Subtextul nu e deloc groaznic, sincer, nu cred ca exista subtexte groaznice, ci doar interpretari groaznice la subtexte mediocre”.
Vlad Ioan Mirescu dixit referiotr la propria-i creație.

Maestre,

ce să fac, ăsta e defectul meu: sunt studios, așa că am să vă delectez, în continuare, cu „teoriile estetice” pe care le-ați semnat și le-ați dat anonime:
„Oricum, e de observat ca atunci cand cineva vrea sa arunce cu noroi se ia mai intai de nivel. E de cand lumea pe site-ul si in cenaclul asta. Putini au avut bunul simt sa foarfere poemul. Chestiunea cu capra vecinului e inca la putere. Vorba unui cantec de la Sarmalele Reci: \"Prostia la Putere\"
Vlad Ioan Mirescu [05.Mar.04 11:25]

Maestre. mă declar falit:
când ești capră, când lup ciușdit...

Andreea, desigur, textul respectiv nu este o productie \"comerciala\", asa cum le crezi pe ale mele... Desigur, nu poti avea tu problemele pe care le pot avea eu, pentru instelarea textelor...Desigur \"tati\" ar fi zis: \"Ce i se poate Domnului, nu i se poate boului, Silvia a fost de mai multe ori avertizata etc.\". Dar...incurajarea aceasta a ta, aici (si nu numai!), intr-adevar imi suna fara de suport si o cred in defavoarea autorului, carui i-as fi spus, personal, prieteneste ca...ar mai fi de lucrat. Daca tot ai gasit timp sa il citesti si sa ii \"analizezi\" poezia...
Vasile, nu ti-am citit alte texte, sa-mi creez o impresie despre cum scrii, dar o voi face: imi place poezia in general si nu as vrea sa ratez un autor pe care l-as putea prefera. Daca nu ma convinge, de regula, nu il mai citesc decat accidental...Din acest considerent, nu cred ca e bine ca ti-ai publicat pe acest site mai multe texte odata, pe care nu stiu cine a avut rabdarea sa le citeasca atent, consecutiv. Cred ca era mai bine daca publicai unul sau doua texte, dar sa fii sigur ca acestea sunt si cele mai bune ale tale si ca vei reusi sa atragi, astfel, atentia lectorilor asupra numelui tau, daca iti pasa.