Poezie
procesiune
2 min lectură·
Mediu
noaptea are consistența pâinii de tărâțe
furnicile cară în spate înaltul trupului meu de miez aburind
prin dimineți anonime
într-un astfel de oraș tristețea e un presentiment
și chiar mașinile sunt pietoni de o lentoare interminabilă
numai în pasaje viața atinge viteza subteranelor
de ce oamenii aceștia dorm cu rădăcinile în aer
se vor întreba harnicii viermi
singurul răspuns va fi dat de firimiturile fețelor de masă
scuturate de văduve pe geam
însăși
moartea beneficiază de eleganța formalismului
și de adresativul șoptit al vânzătorului de lucruri furate:
- o cameră video șefu îți dau o cameră video
nu mai locuiesc de mult în imagini
vecinii mei nu se mai strâng sub balcoane să asculte manele
și să își caute gloria în jocul de table
desigur
vecinii mei – leii domesticiți de preacurvia politicii fiscale
de aceea soarele răsare peste cantina săracilor
pare fundul borcanului de murături
știut este
nici un blatist
nu-și va vârî în moarea sa mâinile pân-la coate
desigur
din capul străzii se va ivi un nebun
va smulge stâlpii de iluminat și se va plimba cu ei pe umăr
prin fața cinematografelor
- veniți și luați iluzii
abandonați ambarcațiunea la porțile acestei așezări părăsite
singurul cerc prin care trece trupul de om
este nenorocitul
colac de salvare
002.161
0