Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

toate drumurile duc la balastieră

1 min lectură·
Mediu
când nu mai există flori decât în geamuri
prea mult pământ a fost asfaltat
luna
un clopot cu limbă de soare
tulbură ora păsărilor hrănite din palmă
o dulceață de lemn răzbate din subsoluri
ai crede că pluvialele plâng din orgoliu
printre etajele
umplute doar cu indiferența
plătitorilor de întreținere și lumină
pe holuri
un copil târâie o carte legată cu sfoară
rămâne un drum
în urma lui poate firimituri de litere
ca în hansel și gretel
sau inima indiei pulsându-și mantrele
plătești deci exiști
strigă fiecare noapte
doar cei ștampilați au dreptul la vis
botezați-vă
numiți-vă
sunteți cu acte
invidiații proprietari ai locului de veci
stau la hotel am pus la fereastră cuvinte
păsările cerului desigur vor veni
cine va înțelege sfoara legănată de vânt
033507
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
126
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “toate drumurile duc la balastieră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/226332/toate-drumurile-duc-la-balastiera

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adriana-giurcaAGAdriana Giurcă
Un text excelent. Te izbeste adevarul lui.
0
@adela-settiASAdela Setti
Am trecut pe strada ta asfaltată, are de o parte și de cealaltă blocuri cu flori în ferestre, tu stai la una din ele și aduni migălos sufletul dintre ziduri: ciopilăria, poveștile și mitul că dincolo de toate aparențele cenușii există ceva mai mult și mai adânc decât goana de la o factură la alta, de la identitate la documentul ce o certifică.
Plăcut mult.
Adela

0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
facturile poetului: limbaj - metaforă - frazare; nu cunosc data scadentă, însă știu sigur că ele sunt incontestabile; suntem consumatori și determinăm, la rândul nostru, consumatori; consumul de sine este irecuperabil...

mulțumesc trecerii și aprecierii voastre.

cu drag,
0