Poezie
cinat de taină
1 min lectură·
Mediu
l-am rugat să vină la masă într-o zi
pe amărătul care doarme în scară
frig foarte frig e în oameni poate mai frig
ca afară
s-a plimbat printre cărți cu mâinile prinse
una de alta
murmurând
parcă își certa pornirea să fure
la întrebările mele cu blândețe construite
dădea răspunsuri clare și dure
a stat mult înmărmurit în balconul unde
luna
printre borcane și sticle strălucea
a zâmbit și mi-a spus:
mi-ar plăcea să servesc de sărbători o așa
gogonea
074.758
0

cină cea de taină într-o realitate pe care
cotidianul nostru stress ne face să o sărim
poate mai frig ca afară
este tocmai felia de suflet egoistă și întunecată a acestei realități
gestica lui/a ta
decorul
și gogoneaua căreia îi adaog un pahar cu vin real
mă ține încă un moment cu ecoul poemului în minte
să trăiești Vasile
(de ce oare mă bântuie gândul că tot ești și într-un personaj și în altul
deși nu s-ar vede în text?!)
valu trece
stima rămâne