Poezie
eroul cafetierei de carne și al spirtierei de os
1 min lectură·
Mediu
fierb în ibricul molcom
vântul
cuvântul
gândul
aroma lor îmi lasă dâre de dor în piept
cu nările-nfoiate
cum o sălbăticiune
parc-aș sări să-ncaier un vânător nedrept
pe nările ca pușca îmi fumeg propriul nume
și lung fixez cu limba cuvânt imaginar
s-a-mpuținat lumina
rar nimeresc
mai rar
de foame și de sete am împietrit în creier
vibrează un ecou în mine ca în peșteri
simt c-aș târî în oase mormântul altor voci –
hăitașule de sensuri! să nu te mai întorci
luna-i ursoaica iernii
ce-și linge-n somnu-i puii
de dragoste apasă caninii mult prea tare
trosnesc micuțe cranii
durerea-i ca un ger
din lemnul care crapă hrănite cu troiene
înmugurind de frică se nasc păduri de fier
atunci
cum în poveste
vor năvăli piticii
cu târnăcop lopată cu marile găleți
ștrengar e felinarul
umbri-va în pereți
o gheară fioroasă ce nici nu mai există
să bem licoarea neagră albă zăpadă tristă
043.920
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “eroul cafetierei de carne și al spirtierei de os.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/211054/eroul-cafetierei-de-carne-si-al-spirtierei-de-osComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ININIrina Nechit✓Cel mai mult mi-a plăcut în acest poem \"Trosnesc micuție cranii\", e o imagine fabuloasă, foarte puternică. Văd totuși lunecări nesigure pe terenul poeziei clasice, probabil mai exersați. Cu stimă, eu.
0
VMexercițiul e trestia poeziei, singuri morții au rădăcini; mulțumesc.
asemenea,
asemenea,
0
DNfierb în ibricul molcom
vântul
cuvântul
gândul
aroma lor îmi lasă dâre de dor în piept
cu nările-nfoiate
cum o sălbăticiune
parc-aș sări să-ncaier un vânător nedrept
(Vasile Munteanu)
pictez pe panza alba
ca vantul
si ca gandul
culorile imi lasa dare de dor pe maini
sub ochi miopi mijiti
se-ncaiera cu randul
si-n pensula se-arunca precum bezmetici caini
vântul
cuvântul
gândul
aroma lor îmi lasă dâre de dor în piept
cu nările-nfoiate
cum o sălbăticiune
parc-aș sări să-ncaier un vânător nedrept
(Vasile Munteanu)
pictez pe panza alba
ca vantul
si ca gandul
culorile imi lasa dare de dor pe maini
sub ochi miopi mijiti
se-ncaiera cu randul
si-n pensula se-arunca precum bezmetici caini
0
VMpictez pe panza alba
ca vantul
si ca gandul
culorile imi lasa dare de dor pe maini
sub ochi miopi mijiti
se-ncaiera cu randul
si-n pensula se-arunca precum bezmetici caini
(Dan Norea)
nu sunt bezmetici câinii,
culorile mă latră,
și, iată, primăvara pândește dintre ierni,
lasă dâre-n zăpadă
cum sania din suflet
e trasă printre ceruri de nevăzuții reni.
mulțumesc.
cu respect,
ca vantul
si ca gandul
culorile imi lasa dare de dor pe maini
sub ochi miopi mijiti
se-ncaiera cu randul
si-n pensula se-arunca precum bezmetici caini
(Dan Norea)
nu sunt bezmetici câinii,
culorile mă latră,
și, iată, primăvara pândește dintre ierni,
lasă dâre-n zăpadă
cum sania din suflet
e trasă printre ceruri de nevăzuții reni.
mulțumesc.
cu respect,
0