Poezie
melc de cuvinte
1 min lectură·
Mediu
scorbură cu rădăcini spre afară tăișul frunzelor de foc mă doboară
încrețit la coajă cu pieptul deschis mă descompun la soare ca un vis
în ochii mei cresc nori de păpădie privirea poartă păsări în chirie
miroase-a trup mototolit uzat sunt melcul de-ntuneric dezbrăcat
atât de-ncet că n-aș putea să-ncap lumina ce o scormon și o sap
și numai limpezindu-mă de bale sub mersul meu răsar abecedare
043.848
0

Aproape ca uitasem ce bine scrii, Vasile.