mai colorez o mască, mai trișez o zi

“Ochii tristeții” – ulcioare pline, sparte de lumină – își ascut privirea de “pietrele norilor” și se deschid “în palmele universului” , scrijelit cu linii de nebuloase și nove.
Să înlocuim orbitele cu ochii unui copil, pentru ca inocența să spele păcatele și să umblăm după vise “în speranța aflării unui dulce ascuns”.
Trecând prin viață confuz și sincopat, “mai colorăm o mască “ cu vopseaua minciunii și “mai trișăm o zi” , jucând o partidă de pocker cu destinul.

\"Hortensia se-nnoadă cu Mirtul înverzit!\" (Nerval)

Mi/a mers la suflet \"numai neputința izvorâtă din iubire
înduioșează\" e aici un destin acceptat ca atare dar nu fara o experimentare sufleteasca (ne)voita dusa la limita suportabilitatii. Un poem ce vine dinauntru si se revarsa pe \"calea lactee\" in mare inecandu-l pe asmodeu in propriul lui duh.

bine ai poposit - atât pe site, cât și printre poemele mele (pseudo)asmodeice; mulțumesc pentru lectură și pentru mesaj.

Îmi place mult acest poem în care a trișa înseamnă a supraviețui într-o lume în care e din ce în ce mai greu să afli \"dulcele ascuns\". Mă bucură sinceritatea și puritatea acestui text.

Prietenesc,
Alina

îți mulțumesc pentru frumusețea simplă a esențializării.

\"dezmierdat ca un fagure mă ninge
târziu
asmodeu întâmplării de a fi încă viu\"
O poezie care e facuta sa dainuie, ca si celelalte.
Cu apreciere,

nif_nif

mulțumesc pentru apreciere; nu cred în \"dăinuire\", însă prezentul unui suflet este pentru mine o răsplată întru destul.