vremea sincerității. sărutul

și revoltă și ironie și autoironie și, mai ales, o explozie de poezie în această superbă poantă \"mă, satură-te-mă\". Eu încă nu m/te-am săturat?!
Cu aceiași considerație,

Ce vreti mai mult meteahna omeneasca,
Sa-nvete cititorul sa citeasca.
Nu stiu sfantul Vasile ce-a facut
Insa sintagma tine de durut.
Pe gustul meu de cititor integru:
Ma faci sa vad luminile in negru!

Chiar daca-i dai cu tomul peste bot,
Il doare de-ntelegere-ntre cot!

Excelenta palma, sa speram ca a-ti nimerit-o in plin si s-a lasat cu inrosire.
Cu satisfactie, FA

poemul are un debut frumos:
mi-am petrecut mare parte a vieții/căutându-te/cu mâinile vârâte în litere până la cot

dupa care te superi pe toata lumea, dar nu e prb, e ingenios si restul, ideea era ca puteai sa pastrezi ritmul/stilul primelor 3 versuri,nu iesea siropos stai linistit ca nu esti genul, dar macar picai intr-o filosofie de unde sa vad cum ieseai, sau poate asa ai iesit cum ai scris in continuare:)
mcm

\"a venit vremea sinceritatii\"... intr-adevar, sinceritatea ta absoluta cred ca ascunde in adancu-i placerea-ti si dorinta-ti de a fi auzit, apreciat, admirat...oare am dreptate?...:>

Ne-am săturatu-m-am de noi/ Dar nu sunt drumuri înapoi; cu reciprocitate, Divizule, întotdeauna.

Ce palmă, Forian, că mai întâi era oglinda și dincolo nu se vedea decât țăndări; mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

... întotdeauna un timp este...

nu cred, Carmen, uite, pe tine nu am fost supărat niciodată (încă); mulțumesc pentru lectură; și, da, ai dreptate, dacă aș fi continuat altfel, aș fi scris altceva.

nu știu, Bogdan; o vreme așa am crezut; azi, nu mai sunt atât de \"mistic\"; mulțumesc pentru prezență.

poemul asta a fost mai lung sau io am avut vedenii saptamana trecuta?
cu sinceritate iti spun ca are atatea litere cate trebuie, stiu pentru ca am numarat, eu, un cititor. astept tomurile:-)