Poezie
din umeri, vâsle; în inimă, tarzan
1 min lectură·
Mediu
nu? mă cunoașteți
sunt din Scotchia
tatăl meu a fost scotchian și vorbesc scotchiana
în limba aceasta
trece-un steag negru nu bocește nimeni
ploaia duce spre un alt sat
ochii mei poartă peste acoperișuri
rotunjimile bărcii
dau fluier către câinii nimănui
zgribuliți pe copacii smulși de viitură
înțeleg după cum își flutură coada
că spre nord se merge cu rădăcinile înainte
mi-aș fi urcat pe mese toți prietenii i-aș fi împins
cu picioarele lui johnny walker
și cu inima lui johnny weissmuller
care n-ar divorța de poezie
pentru o mită mai mică de 10.000 de versuri
plătită în avans de MGM
îmi voi lua avocat
un leu
un crocodil
sau o fantomă –
cu trupul meu de elefant voi acoperi
cheltuielile viermilor
și, maimuțelor...
002.660
0