Sân’ Medru la Rucăr

Mi-a incoltit gravura copilariei!

Ioana Geier (Germania via Pitesti-Hunedoara)

Tot ce tu evoci cu o plăcută pricepere în acest poem încărcat de nostalgie, mie îmi este drag și în același timp familiar.
Focul de Sân\'Medru, acoperișrile de șiță ale caselor vechi, troițele de la răspântii, povarna unde se prepară țuica de prune, toate astea îmi amintesc de acele momente din copilărie petrecute în satul Florieni la poalele Munților Făgăraș. Cum să nu te împingă la poezie aceste lucruri minunate și oamenii de ispravă care le-au păstrat și pentru noi. Apoi m-a impresionat și felul cum tu ai redat acest sentiment al dezrădăcinării care ne îndepărtează tocmai de acest univers mirific.gf

Ioana, te invidiez, eu sunt prea neputincios pentru a reda copilăria printr-o gravură; pt că tipul acesta de \"reproducere\" nu ține cont de nici un \"tipar\"; mulțumesc pt semn.

George: nu am crezut niciodată că sut deținătorul vreununi adevăr topometric; dimpotrivă! dar cred în cuvânt și în forța sa de evocare; sunt unii (de fapt, foarte mulți) care sau nu cred în forța cuvântului, sau nu au pășit niciodată într-o astfel de realitate; poți scrie zilnic despre părinți, săli de biliard, cămine de studenți sau abandonate/căsătorite, dar nu poți scrie toată viața; pentru că viața înseamnă (și) altceva; mulțumesc pt lectură.

Trec rar prin lumea asta. Si prin toate lumile care imi sunt dragi. Vroiam doar sa stii ca am citit cu lacrimi poezia asta. Mi-e dor de copilarie si de mine. Mi-e dor de multe senzatii pe care nici nu mi le mai amintesc.
Multumesc pentru emotie, Vasile. Asta vroiam eu sa spun despre poezie. Ca emotia este atat de intensa incat eu am impresia ca mi-ai scris mie si cred ca fiecare cititor simte ca i-ai scris lui. Si asta e minunat.