planeta chewing gum

planeta asta dezolantă \"chewing gum\" din păcate se aseamănă tot mai mult cu Terra noastră.textul pare un avertisment la adresa pământenilor, un avertisment prin care autorul încearcă să trezească oamenii din acest balon de gumă - valorile culturale,lingvistice și morale să fie revigorate; copiii să nu mai crească deformați( de diferiți factori, aici încape multă discuție) :\"vor ieși din pământ într-o zi numai șchiopi\" sau \"copil stând la cozi să arunce gunoiul din pungă\".e datoria tuturor să împiedicăm acest regres.salut cu multă căldură poemul cât și anunțul :\"Salonul de carte pentru copii-prima ediție\" postat de d-na Ela V. Luca, în deplină concordanță cu textul de față
citit, plăcut, Narcis

mi-a spus odata cineva care stia: intr-o scriituta ori pui semne se punctuatie, ori nu pui. acum simt cum zgarie exceptia.
poezia e puternica, vibranta. eu as fi preferat-o insa fara strofa ultima.

cele bune!

Narcis: mulțumesc pentru lectură și pentru semn; poate ar merita încercat și subtextul, perspectiva ecologistă este numai... o interfață :).

Ștefania: acordând semnelor de punctuație o anumită valoare, eu prefer dubla implicație: \"și... și...\"; deci spune aceluia care te-a învățat că e mai bine să faci după capul tău decât să porți pe umeri capul altuia; mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

ciudata senzatia ca acest poem tandru fioros ar suna perfect scandat in latineste, cu verbele tari inainte de punct, cu tandretea inainte de si acum de la capat...

si vestea ca primavara vine doar anul viitor

Poemul acesta e o gluma ? Intreb si eu.
Ce inseamna duhnicilina ?

\"clei de oase duhnicilină și ciungă\"

Anca: și eu întreb, intervenția aceasta este o retorică despre simțul umorului sau fantezia ta nu depășește litera dexului? oricum, mulțumesc pentru lectură.

Noemi: ai dreptate, între înmugurire și lumină prezentul are uneori consistență de crustă; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

Mai Vasile, nu ma ajuta capul, de aia te-am intrebat. Dar daca nu vrei sa ma ajuti, e ok. Scuzati ca v-am deranjat.

Măi, Anca, scuzați că v-am răspuns.

cert e ca ori e ceva, ori miroase a ceva.

Vasile Munteanu scrie cu forță și cu talent, într-un fel pe care eu aș îndrazni să-l numesc \" scrisul îndemnurilor pe dos\" sau \"scrisul falselor îndemnuri\".
Altfel, cum sa intelegi \"nimeni să nu creadă:/în eroi/în părinți\"? Vasile este un poet al observatiei atroce, al disecarii pana la unghie a realitatii in care ne zbatem prefacandu-ne ca traim. Iar spusa lui, plesnet de bici, revarsare de luciditate amara, pe unii poate ca-i sperie, altora le produce perplexitati. Vasile constata, aproape contabiliceste, nebuniile lumii acesteia, ia in calcul poetic toata disperarea si uratul lumii acesteia, iubeste aceasta uratenie, hulind-o. Este un poet al citadinului, al urbanitatii bezmetice, al falsilor profeti, poet al falselor modele imprumutate pe fuga si pe tremen redus. Canta toate acestea sau despre toate asestea \"sine ira et sine studio\". Cine citeste atent va vedea aici si protest politic vehement si dragoste si muta disperare,
caci Vasile scrie respirand, scrie fara sa se teama, scrie traind. Putini vor intelege si nici eu nu am pretentia ca inteleg tot. Dar duhoarea servita in loc de medicament social, duhnicilina lui Vasile, gunoiul din punga care duhneste a gunoiul din suflete, asta da, asta mi se pare ca am inteles. Daca lumea ar fi un loc normal, ar trebui sa mai auzim de Vasile Munteanu