Poezie
urme în pustiul de gheață
1 min lectură·
Mediu
acele răni ce le-am făcut prin garduri
în alte jocuri mi s-au vindecat
și peste carnea spintecată-n cuie
o altă piele mi-a crescut – și am uitat
numai pe întuneric mă mai doare locul
ca pe un urs îmbătrânit la pol
din care-un vânător de gheață
a scos de foame sufletul – sunt gol
044.374
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 54
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “urme în pustiul de gheață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1800518/urme-in-pustiul-de-gheataComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMSalut, Marius. Mulțumesc pentru lectură și pentru semn. Se întâmplă ca, atunci când rima este simplă, să ți se reproșeze acest lucru; se întîmplă și invers, să ți se reproșeze că \"este căutată\". Eu zic să iei rima așa cum este și să o apreciezi/respingi în scopul în care a fost utilizată.
încă o dată, mulțumesc.
încă o dată, mulțumesc.
0
EPmie chiar îmi place acea rimă firească, parcă venind de la sine, nu are nimic ostentativ în ea...
foarte tristă poezie, plină de durere, parcă nu-i Munteanu cel obișnuit(mă rog, cel știut)
acel \'a scos de foame sufletul\' este un poem în sine, foarte \'adânc\' și tragic...
excelent poem, felicitări!
eugen
foarte tristă poezie, plină de durere, parcă nu-i Munteanu cel obișnuit(mă rog, cel știut)
acel \'a scos de foame sufletul\' este un poem în sine, foarte \'adânc\' și tragic...
excelent poem, felicitări!
eugen
0
VMmulțumesc, Eugen - pentru prezență și pentru cuvinte; nu știu cum și dacă îl cunoști pe acest Munteanu sau pe un altul - nici el însuși nu se cunoaște, dar, da, uneori este și astfel.
0
cu plăcerea lecturii,
Marius