Poezie
nu știu, nu sunt de pe aici
1 min lectură·
Mediu
cale de câteva cripte în susul anilor se găsește
strada numelui
la colțul ei
un câine urinează pe indicatorul accesul interzis cu excepția riveranilor
și-o balaoacheșă îți schimbă
singurii tăi bani pe hârtii
când treci agale pe sub felinare nimeni nu simte
cum ți se reflectă cerul în pantofii de lac
poate doar plouă
poate niciodată n-a plouat numai lacrimile liceenelor însărcinate
în ultima vacanță de vară pervazele au rupt
degeaba întreb cum se ajunge
toți sunt mutați de curând ultimii trei
m-au mințit ca să se amuze
am simțit și m-am îndreptat în direcția indicată de ei era preferabil
decât să iasă cu bătaie
la urma urmei un ocol de multe ori apropie mai tare
toți oamenii puternici pe care i-am cunoscut au sfârșit rău
sau mai rău dar despre asta nu se poate vorbi
prea multe uși cu doliu pe această stradă
poate bârfești o rudă – poartă ghinion
s-a întâmplat să te înzdrăvenești? nu ezita pornește pe un drum
pe care numai tu nu-l crezi fără de capăt
002562
0