Poezie
oamenii de zăpadă de la curtea sticlarilor
(antiakademia)
1 min lectură·
Mediu
profesori n-am
i-am ucis într-o toamnă ca pe sticlari o boală de plămâni
cu banii economisiți mi-am luat un câine: Proscris
are covrigi în coadă și patru mâini
noi doi turnăm
zăpezile în oameni cândva am fost eu însumi un pahar cu picior
o prelungire-a gurii rostind neadevăruri
cât s-ar freca în barbă piețarul: „Noroc chior!”
plimb printre ei
sacoșa transparentă le amăgesc privirea dar de nimic nu-ntreb
tot ce se vinde e gunoi purtat de râuri spre Ereb
chiar ieri am șlefuit
din prima gheață un poet tânăr – astăzi e bătrân
mi s-a părut că vrea să-mi fure anii
Proscris, pe el! dar el a zis: Rămân
și stăm așa ca două toarte de vas în care nimeni n-a suflat
uleiul soarelui ne umple și ardem simplu și curat
012.980
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “oamenii de zăpadă de la curtea sticlarilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1792109/oamenii-de-zapada-de-la-curtea-sticlarilorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
o poezie despre ce-ar mai rămâne din prezentul acesta fără trecut și fără viitor. o poezie tristă, un poet și-un cititor, \"două toarte de vas în care nimeni n-a suflat / uleiul soarelui ne umple și ardem simplu și curat\".
felicitări.
cu respect, Cornel Ștefan Ghica