Poezie
blackbird blackbeard...
(Misterele din Munteanu)
2 min lectură·
Mediu
între ceai și cafea aleg vinul
am o slăbiciune pentru lucrurile reci și ușor de înghițit
conform formulei: RfS = AdP
(rațiune fără sentiment = apă de ploaie)
la ce folosește?
capul dacă privești femeia ca un om fără brațe
la ce bună? însămânțarea
dacă vita nu leagănă între cuvinte cântecul ei
nu știu ce aveam de făcut dar țin minte
că numai uitând am fost de două ori pentru oameni născut
fără cravată
fără geantă
în capul gol
numărând fiecare lucru din lume cu durere în cot
și izbindu-mă de ele cu dinții
am fost sfânt uneori: am cedat
fiecărei ispite –
oaspetele sufletului meu adormit fără îndestulare
în zori am fost treaz: am călcat
fiecare vis consumat în picioare
iar cea mai mare avere au fost umerii
nu actualii
ci ehei! foștii umeri ai mei
pe ei
păsări cu gâtul lung trosneau de ger iubindu-mă iarna
trec prin deșert
o stea se ține după mine
mă ascund în furtuni
din fire de praf suflate de vânt mai răsar încă trei
mă întreb
la ce bună civilizația ce nu poate întinde
peste atâta țărână picioare de pod
dumnezeul meu este dincolo: uită-mă!
spun în sinea mea
uite-mă! îl mint închinându-i un zâmbet
la urma urmei el nu are sărbători nu-i pot fi
jucăria niciodată primită
peter pan omora zâne cu vorba
eu le înghit cu vin ca pe-un pumn de pastile
prefer să delirez decât să-mi fie cuvântul
sămânță cuiului ce mi-a ruginit de tăcere în gât
apoi întorc din drum ideea fixă
trenurile rapide circulă după arcul inimii ei
ies pe culoar
deschid geamul
întreb copacii: nu știu să număr
sau sunteți mai rari decât stâlpii de lângă terasament
veți spune că în românia nu trăiesc beduini
vă contrazic
eu i-am văzut pe români
când eram mic
nu sunt aceștia
023.007
0
IM