drumuri în târziu

Ultimele tale trei poezii imi par inlantuite. Le-am citit impreuna si poate asa si trebuie sa fie citite. Am observat mai demult ca, citind grupaje de poezii ale tale, imaginile se completeaza, se potenteaza, se pun in valoare.
Am ales aceasta poezie pentru a o comenta pentru ca mi se pare aproape de perfectiune. Recunosc ca in celelate doua sunt imagini si idei mai impresionant, unele cu o oarecare stridenta bine folosita, dar eu prefer aceasta poezie, slefuita, practic fara imperfectiuni.
Imaginea din prma strofa este o bijuterie si, iarta-ma ca-ti spun, in versul oricarui alt poet ar fi desueta si golasa. la tine, insa, are o prospetime a carei cauza imi scapa, ca si cum ceva magic coboara in cuvinte si ele stralucesc fara seaman.
Ultima strofa e tulburatoare atat ca senzatie, ca sentiment, cat si ca tehnica. Sunt convinsa (fiindca versul cristalin ma convinge) ca e scrisa spontan si fara prea multe chinuri, dar denota o manuire perfecta a tehnicii lirice si un simt muzical al cuvantului aproape de neegalat. Mai ramane sa spun ca strofa din mijloc este liantul celor doua mentionate mai sus si ca versul care m-a impresionat in mod deosebit pe mine e unul aparent nespectaculos din aceasta strofa (din mine s-a născut potopul și iubirea). Si imi mai ramane sa-ti multumesc pentru poezie. Nu e asa ca mi-o citesti?