Poezie
sâmbăta loseărilor
2 min lectură·
Mediu
să răstignim o masă în patru lungi
picioare
precum o pianină cuprinsă de călduri
să siluim văzduhul cu note de paradă
confrații mei setoși
reîncarnați în guri
oricât am fi bârfit vreo jună mai zurlie
cu ton de mentori etici
mințiți prin facultăți
suntem orbiți de sine
nu vrem să recunoaștem
că singura femeie cu vise în valută
e numai viața noastră coclind prejudecăți
zadarnic criticăm împișorciți de bere
erorile valorii
sau scrisul dat pe modă
în timp ce mintea noastră zulufă
și comodă
nici nu propune-n schimb o umbră
mai de duh
decor
vreunei cârciumi mai facem câte-o chetă
și mai poștim o sticlă
schimbându-ne saliva
sau spulberăm redute
apoi plini de emfază ca musca joițichii
ne fluturăm în față scrisorile pierdute
Myself Myself
băiete ești poate poet mare dar între noi
îți spun
rău m-ai dezamăgit
ai fi putut închide un cerc să-l naști mai larg
și tu?
te-ai cocoșat în scaun și mâzgălești machit
mai ai puțin și iarna îți va zidi o casă
vei scrie albul frunzei crescute din urât
lași dâre pașii tăi
tălpice reci de sănii
precum un cerb pe care ogarii l-au târât
de flamura de coarne de ieri s-alege praful
iar blana ta lucioasă e dată prin scursură
zăvozii stau pe vine
își săvârșesc nevoia
direct pe ochii tăi ba uneori pe gură
dar parcă n-ai murit o venă mai tresare
în coarnele ciuntite
fiorul libertății îți sparge soare-n piept
sari țeapăn în picioare sfârteci aceste javre
le îngropi sub copite
apoi cu cer cu tot te adâncești sub lacuri
o nouă botezare
te face mai curat
ești duhul unui munte
în ochi îți arde versul
orice necuvântare rostită mai înalt
în urma ta nasc văi și se unesc prăpăstii
se umple dimineața de noi sălbăticiuni…
Myself! Myself! (bă ăsta-i beat)
hai scoate mărunțișul că ne-au adus iar nota
mă scutur vărs din mine
atâtea stricăciuni
precum un fluviu poartă spre nicăieri cadavre
002406
0