Poezie
cuvinte înaintea iernii
2 min lectură·
Mediu
e poate ultimul
cuvânt nu vor mai ninge păsări nicăieri
precum nebunul dondănind prin lume
cu hainele cernite de tăceri
voi trece zdrăngănindu-mi brațul de uluci
și numai în târziu când noaptea
în perne capul ai să-ți culci
vei tresări îți va părea c-auzi
în ceață cineva strigându-te pe nume
vei spune: o parere! și vei trânti fereastra
îți vei ascunde fața în pliuri de mătase
vei sfâșia cearșaful în care s-au iubit
atâția prihăniți cu tigvele frumoase
zadarnic ochii lunii bălăbănesc în vânt
ștrengari și verzi-albaștri cu aura lor plină
tu simți că-n orice trup din multele avute
a fost atâta noapte și nici un ceas lumină
și vei tânji culoarea acelor iriși triști
privindu-te din frunze cu neîndemânare
asupră-i câinii firii tu crudă i-ai stârnit
să-i zdrentuiscă sensul firavelor picioare
întins între nămeți strălucitori ca dinții
va fremăta în stele va răsuna departe
mormane de secunde vor tresări mirate
chiar timpul ca bătrânii va arcui de spate
te vei privi-n oglindă lipsită de iertare
vei ridica sleită un pieptene s-arunci
nu vei avea putere îți va cădea din mână
și ce iubești acum numai în vis mai strângi
și poate ultimul cuvânt s-a scurs din rană
și poate a căzut zăpada pe uluci și-i iarnă
053757
0
M-ai castigat ca cititor. Chiar daca uneori nu-mi place limbajul pe care-l folosesti, citesc tot, culegand ce mi se pare mai de pret.A...Cum era ranjetul :D