Poezie

plutașul din Jabberwocky

2 min lectură·23 februarie 2012

Mediu

îmi pare că sunt singur pe-o insulă pe care

azi am umblat desculț

încă mă arde nedumerirea din ochii maimuțelor

ce mult mi-am dorit să pot trimite la dracu

pe toți maeștrii pândei și ai negocierilor

cizmarii croitorii și pălărierii

să urc gol pușcă pe-o leneșă plută

micșorându-mă spre nicăieri

înspre asfințitul acesta întredeschis ca pleoapa unui samurai

teaca de bambus îmi cumințește ascuțirea

nu pot tăia marea în două cu o singură vâslă

n-aș face decât să ocolesc propria inimă

îndepărtându-mă cu fiecare adiere de capul bunei speranțe

înșurubându-mă în liniște și în sare

fug de voi incurabili ai materiei

de toți care îmi reproșați că neavând și eu cancer nu vă pot înțelege

deși mi-au fost întotdeauna dragi curvele

și am băut pentru fiecare sfânt din calendar

lepădăturilor dând rotundul pumnului spre pomană

ori de câte ori cuvântul a fost tâlhărit de inegalitatea degetelor

alerg pe valuri ca pe niște străzi fără iluminare

țestele cașaloților se succed cu muțime de porți

frumusețe! frumusețe parșivă…

dacă moartea ar fi un zid chiar și pe ea s-ar împleti trandafirii

pe copilul acela albastru-verzui

încrâncenat ca o scoică și vesel ca un sugar sătul

l-am mâncat

cu unghiile și cu părul său am aprins focul

un foc ce de atunci nu se mai stinge

dar asta numai pentru că iarna nu a mai trecut

când voi ajunge astfel descompus nimeni nu va recunoaște

că sunt din Jabberwocky

doar nările mamei vor fremăta preț de secunde

simțind laptele ce mi-a acrit pielea

apoi va continua să împingă leagănul gol

cântând ca un pește

002.418

Vasile Munteanu. “plutașul din Jabberwocky.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14001604/plutasul-din-jabberwocky

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.