revoluțiile microbiștilor

voi vă jucați de-a ratările
oprindu-vă călimara la mijlocul distanței

"doar limita fracturilor ar putea depune mărturie
despre victorii la care n-ai mai ajuns"

și eu
ca un naiv
arunc călimara-n Piața Universității
cu gestul încluderi-n derizoriu
ștergând urmele celor plecați

"cerne, Doamne, liniștea uitării
........................
seamănă sămânță de credință
peste nesfârșita suferință"
............

"paradoxul genialității", domnule Popovici caracterizează acest popor: momente cruciale ale istoriei au fost dictate de "adoptați", dar pe cei mai buni "copii" ni i-am dat de suflet; nici nu ne-am putea comporta altfel câtă vreme nu suportăm mizeria umanului cu specific național așa cum se reflectă din ochii acestor copii; mai degrabă ne-am bate cu oficialitățile pentru maidanezi, dar nicidecum pentru oameni; nici măcar pentru propriul bine - pentru că nu îl înțelegem.

în sinea mea, mă bucur când echipa națională câștigă; dar nu mai știu când, într-o iarnă parcă, la finele turului de campioant, a încetat să îmi mai placă fotbalul.

mi-aș dori să câștige "băieții", dar nu am să fiu deloc surprins când voi auzi că au luat bătaie; am vândut "meciul pe care-l jucam" caselor de pariuri (și, astfel, mai dau un răspuns Bătrânului), iar acum suntem simpli telespectatori; dacă n-am avea media, am afla despre toate acestea ca despre steaua lui Eminescu - atunci când n-ar mai fi.

din s1 rețin: "așa că tot ce poți rata este o femeie", restul e umplutură.
s2, după versul liber ("a altuia"), care intărește ideea pe care mi-am propus să o rețin din s1, sfarșește intr-un clișeu mare cat casa (poporului), ăla cu nuferii; altfel e ok ideea cu miliardarii de rahat, sau din rahat.
s3 face toți banii acestei poezii, salvand-o (de la inec). N-ar fi trebuit totuși să intru in acest "vers" mai mult "declarativ" și declamativ, care sună a "moratoriu".
restul e bulibăseală. ce dreacu inseamnă aia: "Hai băieții"... (?!)

oricum, se pare că ai nimerit unde (nu) trebuie...

acu, cel puțin în cazul de față, și sincer să fiu, nu că te-aș fi suspectat de lirism; dar chestia cu supozitorul m-a surprins, ce zic eu surprins, înduioșat, topit, cum bine s-ar zice, dacă nu s-ar fi zis deja - după cum mi-ai desenat. pdap, oricît de grea invectiva, cînd ți-o scrie omu cu majusculă, parcă te mîngîie totuși, un pic.
ca de-obicei, te regăsesc vînjos în atitudine față de cei ce fură (nu neapărat în sensu de înaintași, deși și-așa ar fi ok, dac-ai fi menționat pe-undeva în mod explicit ratangiii, steliști sau dinamoviști, cui îi pasă, oricum, după cum bine zici, totul, dacă nu se iartă, se uită). probabil n-am să aflu niciodată la finele cărui campionat te-a lăsat microbul, și în urma cărei deziluzii; nicio ipoteză nu stă-n picioare. stelist de-ai fi fost, azi noapte n-ai fi (dat) curs; cîine' pîn la moarte să fi fost, azi ți-ai fi tras peluză (nu din aia, de-ailaltă), iar de nostalgii natale nu te suspectez.
în rest, ți-a ieșit - țapană și mîndră, bre. atît de mîndră, că la soare te-ai putea uita - dar ce folos. poezica, zic. și, dacă nu tot nu suntem în stare să-l găsim, măcar s-auzim de bine.

lirismu' ăsta de-l pomenești dumneata nu înseamnă musai blegeală (ca-n nostalgia marțiană); pentru că una e sentimentalismul, iar alta e sentimentalicosul; ori după mintea mea, oricât de puțină ar fi ea, nici încurajările galeriilor, nici strigarea nemulțumirilor în stradă, piață sau în pumni (sau bastoane, de la caz la necaz) nu au nimic de-a face cu acesta din urmă - cu sentimentalicosul, adică; că oricât de înfocat suporter ai fi (aici îți dau dreptate, indiferent de coloratura... clubului) și oricât de colorată ți-ar fi... strigătura din inima galeriei, dacă Echipa e proastă, victoria nu vine; pentru că una e să joci 10 - 20 de minute (ca românu') și nuami dacă (dă dumnezeu și) marchezi repede poți și tu juca... de la egal la egal (evident, dacă prind ai lor o zi proastă, pentru că, după cum știe orice suporter adevărat 2 - 0 pt ai tăi e... cel mai periculos scor!); și alta e să joci 90, 94, 104 sau până fluieră Arbitrul (ca neamțu'); așa că, dacă vezi că Echipa e în forma ce a consacrat-o istoric (blegeală) și dumnezeu ca dumnezeu, dar dă dracu' și mai e și vremea nasoală, e mai înțelept să-ți culci preșcolarii devreme și să urmărești meciul la tv; pentru că, nu ai cum să nu îmi dai dreptate, dacă "eroi" pe câte-un stadion s-au mai văzut, martiri în tribună nici atât.