Poezie
sisif cărând zăpezile-napoi
2 min lectură·
Mediu
doar impotenții mint că au văzut idei
în peșteră în iarbă sub pământ totu-i procesiune
sau absență
sentiment
singur păcătosul gâfâie cărând cerul către creastă
sângele acestei viețuitoare absurde e un cutremur
dărâmă grădinilor porțile
crivățul umple necontrolat pământul
de nea și de otravă
doar pentru el vom mai găsi în adâncul sufletului
o bucată aburind o rugăciune un colind
pentru că nimeni nu i-a cântat vreodată
sau măcar să-i fi șoptit la ureche vreuna dintre
poveștile uitate deja
sunt sigur că se vor naște din nou din urmele lăsate
prin zăpadă de puii ce nu au mai învățat să zboare
din pielea mânuțelor lipite de ger pe ghiozdan sau
chiar din ochii neprihăniți ai căprioarelor
„leru-i ler” îmi sună emfatic prefer
rotundul fructelor după care am tânjit cu adevărat
abia după ce am fugit cu picioare de iepure
de viața în sălbăticie
scoase din sân și mâncate tolănit peste trunchiul
prăbușit ca un pod peste gârlă
coaja arămie să-ți rămână pe incisivi
și să nu-ți mai acoperi dinții cu buzele
să sfidezi soarele
și dumnezeul lui de soare în decembrie rânjindu-i
apoi să îngheți
să nu mai suferi
pentru copiii tăi din simplul motiv că s-au născut
într-o Þară dintotdeauna pusă pe foc
053979
0
măcar să ne fi rămas "păcatul de a iubi", cum spunea un mare om.
ce ritmicitate au toate aceste cuvinte!
impresionată,
Ottilia Ardeleanu