Poezie
taraba cu poezie
1 min lectură·
Mediu
o singură dată am vândut o poezie
unei reviste fără faimă
m-am speriat: gustul banilor mi-a plăcut.
în timp ce achitam ospătarului nota m-am simțit
părinte dându-și copilul de suflet
desigur scuze poți găsi din inerție:
nu provii dintr-o familie ale cărei portrete agresează pereții
cu rânjetul acela de sub care răzbate „Junior!”
sau inconștiența investirii în cărți te falimentează
constrângându-te câteva luni a îndoi laptele cu apă
și masturbarea cu sentimentul de vinovăție
așternut apoi pe coli altfel inutile
cu o oarecare îndemânare totuși lipsită de stil
din cauza lor ajungi treptat să nu te mai vezi cu nimeni
nu suporți critica
dar tânjești după laudă cu disperarea tbc-istului după o gură de fum
privești fiecare fumător ca pe un horn copleșit de zăpadă pe care
dacă te-ai coborî
ai fi deodată mai bun
desigur n-ai putea scăpa de vechile obiceiuri
te-ai repezi să-ți înfigi dinții în
mărul din râtul purcelului fript
053.741
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “taraba cu poezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13990353/taraba-cu-poezieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RS
îmi place naturalețea acestui text. Onestitatea lui.Cred că ar suporta totuși ceva..."întărituri" de imagine. ceva care să smulgă din pericolul ...liniarității.Deocamdată remarc "dar tânjești după laudă cu disperarea tbc-istului după o gură de fum
privești fiecare fumător ca pe un horn copleșit de zăpadă pe care
dacă te-ai coborî
ai fi deodată mai bun"
O..."fotografie" reușită, din punctul meu de vedere.
privești fiecare fumător ca pe un horn copleșit de zăpadă pe care
dacă te-ai coborî
ai fi deodată mai bun"
O..."fotografie" reușită, din punctul meu de vedere.
0
VMdeși în ultimul timp mă încearcă un fel de apologie a ipocrizismului, nu știu dacă totul e fals, dar, da, simt (a se reține implicația verbului) că în mare măsură totul e iluzoriu; pentru că, de data aceasta nu am scris dinspre idee, ci am lăsat starea să-și caute cuvintele necesare expimării (cu oarecare reținere, pentru că există posibilitatea ca, astfel, acestea să mai fi fost spuse...) pentru ca, în final, să observ că ideea era că, oricât ar încerca Poezia să coboare în om ("horn copleșit de zăpadă"), nu prea reușește să treacă de festivismul parcă anume dezvoltat întru satisfacerea animalului...
așadar, dacă este adevărat că are nevoie de "întărituri de imagine" (?!)... treaba lui (a textului).
vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
OAo umilință pe care o plătește "tarabagiul": vinderea poeziei în târgul de sclavi. ai banilor.
umilința că îți vinzi propriul copil, sau că îl dai la schimb.
umilința că poezia poate valora doar conținutul unei sticle,
nici măcar gustul unei pâini câștigată cinstit, cu suflet.
umilința că discernământul nu se mai află în creier, ci în stomac.
umilința că ai putea investi în artă, însă nu o faci pentru a nu te simți vinovat, pentru a nu avea mustrări de conștiință.
umilința de a deveni ipocrit în fața criticilor, în fața apologeților
umilința de a te înfrupta din propriul sine
un cerc vicios al umilinței!
poetul nu merită asta! și nici cititorii lui,
Ottilia Ardeleanu
umilința că îți vinzi propriul copil, sau că îl dai la schimb.
umilința că poezia poate valora doar conținutul unei sticle,
nici măcar gustul unei pâini câștigată cinstit, cu suflet.
umilința că discernământul nu se mai află în creier, ci în stomac.
umilința că ai putea investi în artă, însă nu o faci pentru a nu te simți vinovat, pentru a nu avea mustrări de conștiință.
umilința de a deveni ipocrit în fața criticilor, în fața apologeților
umilința de a te înfrupta din propriul sine
un cerc vicios al umilinței!
poetul nu merită asta! și nici cititorii lui,
Ottilia Ardeleanu
0
VMai dreptate, Ottilia: poetul nu merită...; de ce? pentru că ori "se merită", ori nu contează.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
unul meschin daca ma intrebi pe mine
poezia ca exces, sau ca abuz de putere
evident, totu-i iluzoriu si fals