Poezie
un cetățean e o provincie
2 min lectură·
Mediu
ziduri din beton. crescute direct de la marginea asfaltului. la trei imobile o cruce. maidanezi costelivi. șobolani devorând pisici. în geamuri flori de plastic. din două uși cu doliu la una bocesc lăutari. la cealaltă se bârfește. sau se transmite în direct. pe aceia sosiți de curând îi recunoști imediat. tânjesc după ceea ce numim generic popularitate mai ceva decât după o partidă de sex.
nu lipsește. ocazional și fără complicații. descărcări mecanice. sau pur și simplu acumulări de oportunități. rareori finalizate. dar una în plus nu strică. nu se știe niciodată. ceilalți nici atât. ei: în fața tv-ului. plimbă absenți prin gură o bere pe care le este silă să o înghită. ele: își camuflează sila de sine și speranța de altul la coafor. blondele se înnegresc. brunetele se vopsesc blond. roșcatele preferă albastrul. crețele își îndreaptă părul. pisicoasele se fac permanent.
un singur lucru e comun. și unisex: privirea. neutră. mată. ai zice efectul unor ochi de sticlă sau de cauciuc. funcție de lumină și distanță. accesele de superioritate sunt strict animalice: eu am – eu pot. neputincioșii se mută laolaltă. blocurile în care locuiesc numai bătrâni au aspect de azil. au iz de azil. al invalizilor de orice fel asemenea. în astfel de imobile nu te muți. te internezi.
viața ta – indiferent de ce părere ai – încape într-un dosar. vecinii de la celelalte saloane știu chiar mai bine decât tine cum trăiești. unde lucrezi și cât câștigi. cum ai în casă. nici măcar un cui nu ai voie să bați fără acordul asociației de locatari. afectezi structura de rezistență.
ai putea deveni din ignoranță sau indolență criminalul în serie al inutililor. fetele bătrâne hrănesc maidanezii costelivi. ceai de busuioc și grâu încolțit. de la sefe andrei. sau de aiurea. înstăriții – beneficiarii de pensie – pun pisicilor apă în conserve goale. izul de pește sau de fasole tot e ceva. cel puțin șobolanii care rup din pisici așa par a crede.
doar pisicile nu cred nimic. după cum își poate da seama oricine asta costă. spre bucuria antreprenorilor de pompe funebre. ideal ar fi să agonizeze îndelung. veterinarii nu o duc nici ei tocmai rău. acestea sunt singurele meserii de viitor: gropar sau veterinar. intermediarii vor dispărea. ne vom trata și ne vom îngropa singuri.
054.545
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 380
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 6
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “un cetățean e o provincie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13966835/un-cetatean-e-o-provincieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘerr* la mine în comm: \"descopăr\", \"dacă ar fi o metaforă cu foarte multe paranteze...\", \"am zâmbit\", \"recunoscând\". cu scuze.
0
VMștiu și eu, Katy...; de exemplu, \"să te îngropi singur\" poate înseamna - chiar înseamnă? - să te îngropi de viu... șamd.
oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; îmi dau seama că nu a fost unul tocmai la îndemână.
0
OAAm citit textul de la un capăt, apoi de la celălalt începând, dar constatarea este nu că aș răsturna situația, dacă aș face de-a-ndoaselea lecturarea, din contră, se impregnează acel sentiment că, de oriunde aș lua-o, nimic nu se schimbă din tragi-comicul situației, al existenței.
În paragraful de început, ca o scenă a vieții, nu întâmplător poetul alege personajele, iar cifra 3 poate avea și o altă semnificație.
În cel de al doilea, lehamitea, fie ea de parte masculină, ori feminină, induce o necesitate a schimbării, însă numai pentru camuflare a eu-rilor…
În al treilea, o urmă de haz de necaz, m-au amuzat “ochi(i) de sticlă sau de cauciuc.”!
Apoi, boala generală, înscrierea în dosar, cîteva file neimportante de viață sau ce-o fi fost ea… cu “acordul asociației de locatari” – nici nu știu cărei stări să dau întâietate: ilarității, dezamăgirii…
Penultimul revine în realitatea exitențială, cu din ce în ce mai apăsătoarele ei atribute: “ignoranță sau indolență”.
Iar paragraful final mă duce cu gândul pentru care dintre meserii să optăm: “gropar sau veterinar”, atâta vreme cât tot ce ne-a rămas este că “ne vom trata și ne vom îngropa singuri. ”?
Însă, având în vedere că totul începe din margine, dintr-o margine, atunci, da, “un cetățean e o provincie. ziduri din beton.” .
Este un loc unde poposesc, de fiecare dată, cu plăcere.
Ottilia Ardeleanu
În paragraful de început, ca o scenă a vieții, nu întâmplător poetul alege personajele, iar cifra 3 poate avea și o altă semnificație.
În cel de al doilea, lehamitea, fie ea de parte masculină, ori feminină, induce o necesitate a schimbării, însă numai pentru camuflare a eu-rilor…
În al treilea, o urmă de haz de necaz, m-au amuzat “ochi(i) de sticlă sau de cauciuc.”!
Apoi, boala generală, înscrierea în dosar, cîteva file neimportante de viață sau ce-o fi fost ea… cu “acordul asociației de locatari” – nici nu știu cărei stări să dau întâietate: ilarității, dezamăgirii…
Penultimul revine în realitatea exitențială, cu din ce în ce mai apăsătoarele ei atribute: “ignoranță sau indolență”.
Iar paragraful final mă duce cu gândul pentru care dintre meserii să optăm: “gropar sau veterinar”, atâta vreme cât tot ce ne-a rămas este că “ne vom trata și ne vom îngropa singuri. ”?
Însă, având în vedere că totul începe din margine, dintr-o margine, atunci, da, “un cetățean e o provincie. ziduri din beton.” .
Este un loc unde poposesc, de fiecare dată, cu plăcere.
Ottilia Ardeleanu
0
VMmulumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.
0
inițial m-am gândit că titlul anunță o schemă pentru conținutul poeziei pe care urma să o descoper. ca o metaforă cu foarte multe paranteze, n-aș exclude versiunea, dar e o perspectivă în care cred mai puțin.
despre text. să zic că m-a plictisit: nu pot, în sensul că nu m-a plictisit. să spun că m-a obosit? doar mi-a fost greu să-l parcurg, lucrul acesta datorându-se nicidecum greșelilor gramaticale, de exprimare, de redactare și altele care pot servi drept cauză obstacolelor care apar, de obicei, în lectura unui text, a unei poezii, greu ce citit pentru mine.
m-am oprit asupra versiunii prin care sacadarea rezultată din frazele scurte, ori obișnuința mea de a asocia termenul de cursivitate cu lipsa semnelor de punctuație, sau măcar intervenția mai deasă a virgulelor acolo unde e punct.
despre un alt fel de impact al textului asupra mea: am zвmbit la finalul primului paragraf, recunoscвnd acolo caracterul unei tipologii de oameni, și anume aviditatea începătorului de a se populariza. aici am apreciat ideea și felul în care e spusă.
mi-a plăcut dinamica din fragmentul care începe cu \"blondele se înnegresc\" și continuă prin a enumera. mi-a plăcut penultimul paragraf, mai ales pentru că perspectiva de acolo aparține șobolanilor, după cum se-nțelege la un capăt de frază.