Poezie
inutilitatea asigurării obligatorii
2 min lectură·
Mediu
nici nu mai știu de când nu mă asigur. traversez intersecțiile
indiferent de culoare și sens. lipsa de reacție a copiilor îmi
confirmă că nu voi păți nimic. doar adulții privesc îngroziți
sau vociferează.
nu mai știu dacă pe-aici n-am mai trecut. dacă altor copii nu
le-au crescut bărbi și nu li s-au decolorat ochii. umbra noilor
clădiri a înghițit chiar și copacul sub care ne întâlneam. pe
acest loc s-ar fi construit un cimitir dacă visele ar fi avut oase.
sunt ani de când cu primul set de jucării pentru plajă mi-am
deschis carieră. îmi construiam corabie dintr-un munte. la
cârma lui aș fi pătruns de pe gârlă în râu. apoi cu fluviul m-aș
fi vărsat în mare.
dar pescărușii nu m-au așteptat. un freamăt surd. o nerăbdare e
în tot ce mă-nconjoară. arareori îi mai aud țipând peste oraș. se
rotesc ciudat. parcă ar împleti funii de aer. sau luna e o ancoră
ce mă trage în sus.
dimpotrivă. mi-am expus carnea doar în locuri modeste. târgul
duminical din rucăr. tarabele ceairului din pitești. în ultimii ani
prin obor. aglomerări pestrițe unde fiecare speră că l-a înșelat
pe celălalt.
piețe în care nimeni nu și-a dat vreodată foc.
pe fondul acesta s-au înmulțit vânzătorii de ziare
întotdeauna volumul de poezii este inclus în preț
034251
0
EȘ