Poezie
peștele toamnei are gheare și cioc
1 min lectură·
Mediu
și azi la mal și pași prin frunze
pășesc cu vântul apăsat
pe fulgerul apei prin trestii
unduind feciorelnic
și undița-mi tremură-n mână
se face
mai rece mai lungă mai grea
o fi mușcat un pește fără nume
lumina răsturnată drept momeală
mai liniște-i decât în plasa goala
totuși în adâncul trăiește ceva
atât de greu că brațul îmi va rupe
osul gol va pocni ca un spic
cerul se va umple de boabe și solzi
pe morminte
va ploua ultima oară cu păsări
nu puneți
gurii de pământ deasupra bolovanul
fântânilor nu potriviți capac
pe cei pătrunși până la măduvă de toamnă
de întuneric ochii-n cap îi ard
de-ați putea înțelege limba peștelui spune
despre toate acestea că înseamnă nimic
023.991
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “peștele toamnei are gheare și cioc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13949083/pestele-toamnei-are-gheare-si-ciocComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMdomnule Sibiceanu: în primul rând, aprecirea mă onorează; în al doilea rând, dp meu dv, mai ales atunci când un astfel de proiect nu are finalitate materială, o antologie reprezintă preponderent o selecție bazată pe criteriile estetice ale aceluia care purcede la un astfel de proiect; nu am cerut niciodată nimănui să mă publice sau să contribuie la a fi publicat; decizia vă aparține; eu pot numai să vă asigur că, dacă și când se va întâmpla, în nici un caz nu veți fi chemat în judecată pentru drepturi de autor :); și, nu în ultimul rând, am încercat (și cred că am și reușit până în prezent) să mă țin deoparte de astfel de conflicte; deci am să vă cer iertare că nu îmi voi expune punctul de vedere; cu atât mai mult cu cât resorturile unei astfel de stări conflictuale îmi sunt necunoscute; totuși, am să îmi permit o singură observație: regretabil că sămânța noastră geto-dacă iese la iveală în astfel de inițiative; după ce că urbea (mă refer la Pitești) este destul de mică, încât poți număra pe degete oamenii de certă valore, nu e nevoie ca ei să fie fluierați din afară, după cum se spune, își dau singuri la gioale; asta e, provincialismul nostru caracteristic; și nu mă refer din perspectivă monografică.
mulțumesc pentru prezență.
mulțumesc pentru prezență.
0
și bine sunt \"folosite\"; cuvintele parcă-și
au locul stabilit mai de mult...
Mai că-mi vine să vă cer îngăduința
pentru a cuprinde acest text în antologia
de care tot vorbesc într-o personală-
\"Rânduri despre antologii, Nea Petrache și Agonia.ro\"...
Singura reticență îmi vine de la amărăciunea
produsă mie de unele nerozii paralele cu
bunele intenții pe care le-am exprimat ...
Toate cele bune!